Într-un 22 decembrie cu oameni ieșiți în stradă care formaseră grupuri din ce în ce mai mari, compacte, gata să își îndeplinească idealul de înlăturare a lui Ceaușescu și cu ministrul Apărării scos din scena evenimentelor, intrat în panică, Nicolae Ceaușescu convoacă pentru ultima dată ședința Comitetului Politic Executiv.
Starea de neliniște pe care o aveau membrii Comitetului Politic Executiv a făcut ca ședința să devină un adevărat haos. Înainte de a intra în ședință, Nicolae Ceaușescu ia ultimele sale decizii: ordonarea măsurilor pentru transmisiunea televizată de la ora 12:00 în vederea comunicărilor importante de la cel mai înalt nivel și ordonarea ca în lipsa ministrului Apărării, vor fi executate numai ordinele comandantului suprem.
Pentru ultima dată în istorie, cât și în viața comandantului suprem, începe ședința Comitetului Politic Executiv. Conform spuselor lui Ion Radu, viceprim-ministru al guvernului, Nicolae și Elena Ceaușescu au intrat în sala de ședință foarte nervoși, liderul de la București cerând explicații în legătură cu situația din stradă. Total neașteptat pentru cei prezenți, Nicolae Ceaușescu afirmă că țara este în pericol, că totul vine din exterior, în special de la Budapesta, că generalul Milea a trădat pentru că nu a luat măsuri de restabilire a ordinii, deși primise misiuni în acest sens și că încă mai există trădători printre cei din jurul său.
Ceaușescu era nervos, morocănos, nereceptiv
Dezorientat, speriat și disperat, Nicolae Ceaușescu făcuse un laitmotiv din moartea lui Milea. Simțind că situația nu mai este de partea sa, liderul de la București a întrebat fiecare membru al Comitetului Politic Executiv dacă este hotărât să lupte. Ștefan Andrei, vice prim-ministru al Guvernului, prezent la această ședință, a spus că Ceaușescu era nervos, morocănos, nereceptiv, dur, brutal cu colaboratorii și insuportabil. Devenind extrem de suspicios, prin întrebările pe care le punea, Ceaușescu căuta să depisteze care dintre participanți s-a pus în serviciul altei puteri.
Ion Dincă, vice prim-ministru al guvernului, a remarcat că presiunea pe care Nicolae Ceaușescu o punea asupra membrilor Comitetului Politic Executiv, era normal să aducă manifestări rezervate din partea celor prezenți, deoarece aparatul de represiune se afla în imediata apropiere a sălii de ședință, iar oricine care ar fi reacționat împotriva spuselor lui Ceaușescu ar fi fost supus unui adevărat risc.
Tot în această ședință s-a deschis subiectul celor care au pus mâna pe arme și care în orice moment puteau deveni violenți. În acel moment, Tudor Postelnicu, ministrul de interne, susține că, încă din 21 decembrie s-a decis ca în muncitori să nu se tragă, dar printre ei au fost și, citez, lepădăturile și pleava, împotriva cărora nu trebuie să fim indiferenți. Nicolae Ceaușescu îi dă dreptate lui Tudor Postelnicu, urmând să fie aprobat și de Elena Ceaușescu, care considera că cine se lasă dezarmat este ticălos. Prin urmare, ordinul lui Ceaușescu de a trage în manifestanți era doar pentru situația în care demonstranții ar dezarma armata sau dacă aceștia ar ataca sediile cădirilor oficiale.
Stenograma ședinței
Stenograma acestei ședințe încă prezintă lipsuri. Subiectele abordate în cele 15-20 de minute cât a fost desfășurată ședința au fost moartea lui Vasile Milea, cine este hotărât să lupte pentru idealul socialist și modul în care se va acționa față de manifestanții care veneau dinspre platformele industriale spre Comitetul Central.
În acele momente, lui Nicolae Ceaușescu îi venea greu să creadă că Vasile Milea ar fi fost în stare să-l trădeze și să recurgă la un act sinucigaș pentru a scăpa de vinovăție, motiv pentru care, șocul produs de acest eveniment l-a făcut să devină sceptic în legătură cu toți oamenii din jurul său. Ultima ședință la care a participat Nicolae Ceaușescu l-a găsit singur, încolțit și prea puțin pregătit pentru ce avea să urmeze.