Măicuţa Sanda povesteşte cum şi-a pierdut copilul şi cum l-a întâlnit pe marele duhovnic Arsenie Boca.
Am întâlnit-o pe sora Sanda în piaţa de legume şi zarzavaturi din Hunedoara. Sunt ani buni de când, între tarabele gemând de cartofi, dovlecei, ceapă şi o mulţime de alte asemenea bucate, maica Sanda stă şi ea statornică, cu taraba ei, care te îmbie cuminte şi semeaţă cu cărţile părintelui Arsenie Boca, suveniruri religioase, cărţi de rugăciune, acatiste, paraclise, mir, metanii etc. O tarabă-altar. În căutarea părintelui Arsenie
Şi ea, ca mulţi alţii care s-au apropiat de Hristos, l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, de la care a aflat linişte şi puterea de a merge mai departe.
În miezul celei mai fragede tinereţi, singurul ei fiu, Dorel, intră într-un cerc extrem de vicios, din care nu va mai putea ieşi. Maica Sanda, între lacrimi şi suspine, istoriseşte detalii cumplite. O poveste cu farmece, vrăjitori şi vrăjitorii, cu diavolul luptând cu extremă perfidie spre a-l prinde în mrejele sale şi a-i distruge familia.
Aflată în pragul disperării, sora Sanda încearcă soluţii de neimaginat: "Eu umblam la Biserică, pentru că voiam să îl salvez pe Dorel, făceam orice pentru asta. De aceea am ajuns şi pe la vrăjitori, şi am fost şi la femeia care vorbeşte cu morţii, în Oltenia. Eram în stare să fac orice, să mă vând vrăjmaşului, numai să îl scap pe Dorel! Ştiam că trăieşte cu farmece. A vândut maşina, a făcut închisoare...".
În acea vreme, îl întâlneşte pe părintele Arsenie Boca, iar această întâlnire îi va rămâne una din minunile cele mai vii pe care le-a trăit vreodată: "Am fost la părintele Arsenie împreună cu încă cineva. L-am căutat la Cernica, apoi la Drăgănescu, după care ne-a făcut cineva legătura cu el, la Sinaia. Cunoşteam un croitor la care am făcut două rânduri de veşminte pentru Mănăstirea Frăsinei. Am nimerit din întâmplare în acel bloc, unde locuia, pentru că am simţit că ne urmărea cineva şi ne-am ascuns acolo, în acel bloc".
Întâlnirea cu părintele Arsenie Boca
Ajunsă la croitor, măicuţa Sanda a fost întrebată dacă îl caută pe părintele Arsenie: "Înseamnă că a fost tot un Duh al lui Dumnezeu care ştia, care îmi cunoştea gândul. Mi-a dat un plic să i-l dau personal părintelui. Am plecat cu trenul la Sinaia. Când am ajuns, părintele Arsenie a exclamat: «Uite, măicuţa Sanda are băşici pe tălpi de când mă caută». Şi aşa era... Aveam o gentuţă mică în mână. Îmi spune: «Vezi că în gentuţa aceea ai o batistă, un pomelnic şi nişte bani. Dă-i încoace». Lucrurile acelea mi le-a dat o vecină. Părintele a luat pomelnicul, mi-a dat batista înapoi, şi mi-a zis: «Cine ţi-a dat batista asta, să i-o dai înapoi, în mână. Că nici o săptămână nu durează şi praful se alege de familia asta! Are blestem până la al şaptelea neam şi e şi făcătură». Într-adevăr, aşa s-a întâmplat! La trei zile, ea a murit, tatăl s-a apucat de fete, fetele au sărit pe geam... Părintele Arsenie Boca se uită la mine şi mă întreabă: «Cine este Dorel?». Îi spun că e fiul meu. Şi îmi zice: «Ai grijă, că pe el l-a câştigat diavolul». L-am întrebat: părinte, ce să fac? Dacă va fi să mor, odată tot trebuie să mor... Mi-a zis: «N-ai să mori, pe jumătate eşti nebună! Eşti în stare să faci orice pentru a-l salva. Ai fost şi la femeia care vorbeşte cu mortul pentru asta. Dar nu-l mai poţi salva. Ai grijă de tine!»". "Intră în Oastea Domnului"
Înainte de plecare, părintele Arsenie Boca o sfătuieşte pe măicuţa Sanda să intre în Ostea Domnului, pentru că pe Dorel o să-l piardă: "Mi-a zis că Oastea Domnului e singura care mă va salva. Apoi m-a binecuvântat". Nu după multă vreme, Dorel va sfârşi într-un groaznic accident rutier... De atunci, părintele Arsenie o va însoţi, într-un fel sau altul, mereu pe maica Sanda. Nu a ezitat, uneori, în momente de cumpănă, să i se arate şi în vis, povăţuind-o ce să facă sau îmbărbătând-o pentru momentele grele ce aveau să se năpustească asupra ei. Însă, din orice încercare, sora Sanda a reuşit, cu ajutorul părintelui Arsenie, să iasă biruitoare…