Cdercetătorii au făcut o descoperire uimitoare în Gaura Albastră din Marea Caraibelor. Ei au analizat mineralele dintr-o cunoscută peşteră submarină de lângă Belize şi astfel au dezvoltat importante ipoteze cu privire la dispariţia populaţiei maya.
Aşadar, mineralele găsite în peşteră şi în lagunele din apropiere arată că în perioada 800-900 e.n. a fost o secetă puternică în această regiune. Astfel, după ce ploile au revenit, mayaşii s-au mutat spre nord, dar au dispărut din nou, după câteva sute de ani, tot într-o perioadă de secetă.
Şi alte studii anterioare au indicat seceta ca o posibilă explicaţie pentru declinul şi apoi dispariţia culturii maya. Această cercetare confirmă teoria, aducând nou dovezi, consideră autorii noului studiu, coordonaţi de Andre Droxler, de la Universitatea Rice.
Civilizația maiașă este o civilizație mesoamericană care și-a atins apogeul în perioada 300–900. Culturile Maya târzii, scindate în regiuni, precum și poporul aztec și incaș construiesc în secolul al XV-lea mari imperii, bine administrate, în America Centrală și de Sud. Cultura Maya târzie este împărțită într-un număr de state separate. Sunt slăbite în sec. XV de conflicte politice și cucerite în secolul al XVI-lea de spanioli.
Imperiul Maya, centrat în zonele joase tropicale din ceea ce este acum Guatemala, a atins apogeul puterii și influenței sale în jurul secolului al VI-lea. Civilizația Maya a excelat în agricultură, ceramică, scriere, sistemul calendaristic și matematică și a lăsat în urmă o uimitoare valoare arhitecturală impresionantă și opere de artă simbolică. Cele mai multe dintre acestea se situează în orașele de piatră, abandonate în anii 900. Oamenii de știință din secolul XIX au dezbătut cauza acestui declin dramatic.
Prima dovadă a venit în anul 2012, în urma analizării unei stalagmite dintr-o peşteră din Belize, care prezenta semnele unei scăderi drastice a precipitaţiilor. Unii cercetători cred că în această perioadă musonul nu mai trecea prin zona Peninsulei Yucatan, ducând atsfel la secetă.
Acum, cercetătorii au preluat mostre din sedimentele din Gaura Albastră şi din reciful Rhomboid, care înconjoară Laguna Lighthouse. Experţii au urmărit raportul de titaniu şi aluminiu din aceste sedimente. O cantitate mare de titaniu înseamnă precipitaţii abundente, pentru că acest compus chimic se află pe rocile vulcanice din regiune, care în timpul ploilor ajung în râuri şi apoi în ocean.
Ştiinţele
Există un alfabet cu 800 de hieroglife, iar maiașii studiau matematicile superioare, astronomia și sistemele calendaristice. Codexurile descoperite, scrise cu hieroglifele mayașe, oferă indicii parțiale despre cunoștințele științifice în astronomie, calendarul dezvoltat de această civilizație fiind foarte precis. Maiașii aveau abilitatea de a prezice cu exactitate eclipsele, precum și deplasările planetelor, fără a cunoaște aparatele optice sau unitățile de timp. Sistemul matematic se baza pe numărul "20" și folosea trei simboluri: o bară pentru cinci, un punct pentru unu și un cerc pentru zero. Calea Lactee era venerată de maiași, care o numeau Copacul Lumii, care era reprezentat de un arbore înalt numit Ceiba. Venus era cea mai interesantă dintre toate planetele. Credeau chiar că era mai importantă decât Soarele. Urmăreau cu atenție cum parcurgea toate fazele. Erau observatori perspicace, sensibili la ciclul natural al soarelui, lunii și planete. Maiașii scriau pe hârtia din scoarță de copac, numită codex. Doar patru dintre aceste codexuri au supraviețuit.
Arhitectură
O caracteristică a acestei civilizații, cea mai înfloritoare din America precolumbiană, o constituie faptul că principalele orașe și construcții monumentale au fost construite în locuri greu accesibile. Construcțiile destinate cultului religios ocupau suprafețe mult mai mari decât cele din zonele rezervate locuințelor. Dintre cele 400 de orașe mayașe identificate, cel mai bine conservat este Chichén Itzá. Aici s-au construit, pe lângă piramide (în număr destul de mare și de dimensiuni impresionante), temple, stele funerare, bogat ornamentate cu motive animale, vegetale sau hieroglife. Toate acestea dovedesc măiestria artei mayașe, neatinsă de niciunul din popoarele precolumbiene.
Sculptură
Arhitecții maiași sunt considerați ca cei mai mari decoratori și cei mai prolifici constructori de pe planetă. Mii de construcții se evidențiază prin armonia formelor, simplitatea planurilor și estetică.
Sculptura a dat micile figurine din insula Jaina și marile stele de piatră, ca și ornamentațiile fațadelor construcțiilor.
Pictură
Pictura sub formă de fresce s-a păstrat puțin, dar descoperirea camerelor pictate ale templului din Bonampak oferă un documentar al societății mayașe și o dovadă a talentului pictorilor maiași.
Războiul
În luptă, maiașii utilizau arme simple:
- arcuri și săgeți: O armă proiectil folosită în luptă pe distanțe lungi. Această armă a fost folosită de maiași de 2.500 de ani.
- cuțite: utilizate pentru înjunghiere
- sulițe: un pol lung, cu o lamă în vârf. Ar putea fi aruncate sau folosite în lupta corp la corp
- Atlatl: Un dispozitiv folosit pentru aruncarea suliței.
- Macuahuitl- o armă mortală, cu lama făcută din obsidian și sticlă vulcanică: folosit pentru a zdrobi inamicul .A fost utilizat pe scară largă.
- Seceră: O lamă curbată folosită pentru tăierea ierbii. Aceasta a fost utilizată pentru luptă.