Agitaţia sau starea de depresie cauzată de stres ar putea fi înlăturată, pe viitor, prin activarea în organism a unor molecule.
Cercetătorii americani de la Centrul Medical Universitar, din sud-vestul Texasului, au stabilit care este mecanismul molecular ce face ca unele persoane să reacţioneze mai bine la stres.
Astfel, o anumită pereche de molecule din organism inhibă producerea dopaminei, o substanţă responsabilă de efectele stresului. Descoperirea ar putea fi folosită pentru a pune la punct tratamente noi împotriva depresiei, apreciază oamenii de ştiinţă citaţi de „Washington Post“. Persoanele genetic identice pot reacţiona diferit la stres Dopamina este un neurotransmi- ţător care creşte frecvenţa activităţii în creier, în cazul în care o persoană trece printr-o perioadă mai lungă de stres. Drept urmare, cei afectaţi de stres pot fi agitaţi, nu gândesc coerent şi pot avea chiar stări accentuate de depresie. „O lecţie importantă pe care am învăţat-o din studii anterioare este că indivizii identici din punct de vedere genetic răspund diferit la evenimentele stresante“, subliniază doctorul Eric Nestler, şeful Catedrei de psihiatrie de la Centrul Medical Universitar din partea de sud-vest a Texasului, citat de „Washington Post“.
Acest lucru s-ar explica prin existenţa unei perechi de molecule folosite de neuroni pentru a comunica între ei, apreciază Vaishnav Krishnan, conducătorul studiului realizat pe cobai. Indivizii mai puţin vulnerabili la stres au capacitatea de a intensifica activitatea acestor molecule.
„Sub stres, cobaii mai vulnerabili au crescut frecvenţa activităţii cerebrale cu ajutorul unui neurotransmiţător, numit dopamină. Şoarecii mai puţin sensibili la stres au fost capabili să inhibe schimbările cauzate de stres prin activarea moleculelor, care au oprit eliberarea în organism a dopaminei“, subliniază conducătorul studiului.
Cercetătorii nu pot dezvolta încă tratamente prin care să se inhibe total producţia de dopamină, deoarece o anumită cantitate din această substanţă poate fi utilă într-o anumită zonă cerebrală, chiar dacă într-o altă parte poate favoriza apariţia efectelor secundare ale stresului. CAUZE Cei şapte ani de acasă, vinovaţi de reacţia la stres Studii anterioare arată că înzestrarea genetică influenţează modul în care oamenii reacţionează la stres. Mai important este, însă, comportamentul dobândit în familie, în prima parte a copilăriei.
Astfel, există un risc mare ca un individ crescut într-o familie în care ambii părinţi nu gestionează bine situaţ iile stresante să fie şi el, la rându-i, mult mai afectat de problemele cu care se confruntă.
„Sunt două tipuri de indivizi: psihocomportamental de tip A şi cel de tip B. Cei de tip A sunt ambiţioşi, implicaţi, emotivi, au nevoie de acţiune, sunt hiperactivi. Cei din categoria B sunt mai relaxaţi, mai puţin stresaţi şi nepăsători. Cercetările arată că persoanele care se încadrează în categoria de tip A au o durată de viaţă mai scurtă, din cauză că hormonii stresului, care se eliberează în organism, au o acţiune nocivă“, explică Radu Braga, cercetător în neuroştiinţe la Universitatea „Carol Davila“.