„Secretul” hibernării creierului veveriţelor ar putea fi cheia pentru prevenirea maladiei Alzheimer.
Descoperirea ar putea duce la fabricarea unui medicament care oprește o serie de boli, în special cea menţionată. Iar un asemenea medicament ar putea menţine oamenilor de vârstă mijlocie creierul sănătos pentru mai mult timp.
Către creier
Oamenii de ştiinţă de la Medical Research Council din Leicester au arătat cum o hibernare ca un somn profund, cum este în cazul veveriţelor, răceşte creierul și îl protejează de boli degenerative.
În timpul hibernarii, la veveriţe, circulaţia sanguină către creier se reduce cu 90%, sau mai mult. Dar, în acelaşi timp, concentraţia taminei C în sânge se ridică la 400%, iar tamina C din lichidul cere-brospinal al sistemului nervos central se dublează şi rămâne la un nivel ridicat pe toata durata somnului.
Sunt atacate
Se crede astfel că, prin acumularea de tamina C, natura protejează creierele animalelor împotriva năvalei radicalilor liberi ce se petrece atunci când circulaţia sanguina revine la normal şi celulele cerebrale încep să ardă din nou, în forţă, oxigen. Pe scurt, tamina C acţionează ca un puternic antioxidant, neutralizand macelul initiat de radicalii liberi care, altfel, ar distruge tesutul cerebral. Iar acest lucru ar putea ajuta cercetătorii în combaterea maladiei. În altă ordine de idei, nivelurile ridicate ale taminei C la oamenii ale căror creiere sunt atacate de radicalii liberi în timpul unui atac cerebral, spre exemplu, pot contribui la reducerea vătămării celulelor cerebrale, atenuând greutatea atacului.
Declin mintal
Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afecțiune degenerativă progresivă a creierului, care apare mai ales la persoane de vârstă înaintată, producând o deteriorare din ce în ce mai accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului și a valorii sociale a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ceea ce realizează starea cunoscută sub numele de demenţă (din latină: demens). Boala şi modificările organice din creier care o însoțesc au fost descrise pentru prima dată de Alois Alzheimer, psihiatru şi neuropatolog german. Denumirea de „boală Alzheimer” a fost utilizată pentru prima dată de psihiatrul german Emil Kraepelin în manualul său de psihiatrie ("Lehrbuch der Psychiatrie", 1911). Această boală reprezintă forma cea mai comună de declin mintal la persoanele în vârstă și a devenit tot mai frecventă o dată cu creșterea longevităţii.