Deriva socialismului. De la stânga, la dreapta. Pare de necrezut „astăzi”, deși citim mai mult decât „ieri” că socialismul a creat cele două extreme politice.
Socialismul a început ca o noțiune utopică în Renaștere, a continuat în secolele XVIII-XIX când a apărut marxismul, alături de idealul acestuia comunismul. Dar din socialism s-au desprins mai multe elemente.
Deriva: „copiii stângiști” ai socialismului
Thomas Moore (Morus) cu Utopia și Thomasso Campanella „La civita del Sole” sunt primii teoreticieni ai utopiei egalitariste. Revoluția franceză are anunite elemente de luptă anti-aristocrație cu radicalismele de mai târziu. Când scria Manifestul Comunist, la 1848, Marx, alături de prietenul-sponsor Engels, ei visau la o teorie ca și Platon. Termenul de socialism provine din socius, tovarăș, având originea în Roma antică. Un patronus avea mai mulți clientes, iar aliații fie cetăți fie clientes erau numiți „socii”. De aici provine și termenul de societate.
Marx a fost contrazis de Troțki, Lenin, mai ales de Stalin. Marxism-leninismul este de fapt o regândire pe baze noi a țarismului rus. Dispar Biserica, boierii, dar sătenii rămân tot mujici în colhoz. Stalin taie cu barda în carne vie eliminându-l pe Troțki. Adepții lui vor influența Școala de la Frankfurt numită matca „neo-marxismului”. Comunismul marxist-leninist este diferit de comunismul din kibbutz-ul evreiesc, pe care Stalin nu l-a agreat.
Deriva: „extrema dreaptă” și ascendentul socialist
Desigur ar fi incorect istoric să echivalezi socialismul cu extrema dreaptă. Dar, cel puțin o parte a extremismului de dreapta provine din socialism. Mussolini, creatorul fascismului este la origine socialist nemulțumit. El creează sub impactul corporatismului teoretizat de Vilfredo Pareto sau Gabrielle D Anunzzio curentul fascist, fără antisemitism, dar fără a aboli concurența și clasele. Oamenii sunt rotițe în angrenaj.
Adolf Hitler este antisemit, urăște evreii, îi consideră propagatori ai bolșevismului. Dar devine lider al unui partid muncitoresc german care s-a numit apoi Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani - NSDAP. Așadar, deși comunismul muncitorilor este creditat cu victoria asupra nazismului, nazismul a fost socialist și muncitoresc. Evident, Hitler considera că breslele trebuiau păstrate și că nimic nu poate exista în afara poporului german și Germaniei.
Franco și Horthy nu sunt nici socialiști nici anti-semiți. Ei sunt catolici și naționaliști. Ei s-au alăturat conjunctural lui Hitler ca și Mussolini. Legionarismul românesc este ultra religios ortodox și anti-semit. Se alătură curentului german dar nu neglijează muncitorimea. Corpul Muncitoresc Legionar și breslele lui Carol al II-lea sunt fețele aceleiași medalii, adică interesul regimurilor pentru muncitori. Evident, Corpul Muncitoresc Legionar a fost un loc unde comuniștii infiltrați s-au mișcat în voie, din cauza ilegalității PCdR. În plus, legionarii trebuiau compromiși.
Ceaușescu preia carlismul și legionarismul
Ceaușescu după vizitele din Coreea de Nord, decide să treacă la național-comunism. Se apropie de carlism, prin antisemitism și cultul personalității dar și de legionarism pentru că el îi ura pe sovietici, iar la nevoie, îi trebuiau fanatici anti-sovietici. Evident, doar ortodoxismul legionar i-a lipsit lui Ceaușescu și, evident, exacerbarea antisemitismului, mulțumindu-se să-i vândă pe evrei, nu să îi ducă în lagăr. Avea relații bune cu Israel și, evident, până prin 1985 cu SUA.
Deriva lui Ceaușescu face așadar o întoarcere la matcă a socialismului, dar nu uită nici de stalinism sau de dejism. Totuși, Securitatea pune pe mâna legionarilor (din emigrație evident) criticile aduse României pe plan extern. De legionarii din țară, însă are nevoie și îi tolerează. Mai este ceva. În academiile miliare, Antonescu este cultivat printre ofițeri cu „voie vegheată” tot pentru a crește sentimentele anti-sovietice ale ofițerilor. Se spune că ar fi avut de gând să facă o nouă reabilitare în genul celei a lui Pătrășcanu și că în noiembrie 1989 ar fi dorit să condamne Pactul Ribbentrop-Molotov, dar știa că nu are sprijin extern și că era acum considerat nefrecventabil la Washington și Moscova. China nu dorea să se bage, dar asta este altă poveste.
Sursa foto: Arhivă