Delta este, de departe, cea mai mare "minune" a ţării noastre, motiv pentru care, indiferent dacă pescuieşti ori nu, merită vizitată cel puţin o dată în viaţă.
Într-o vineri dimineaţă, soarele încă dormea şi echipa EVZ era gata de aventura din Deltă. Oprim în Obor pentru a ne dota arsenalul cu momeli şi monturi ce sunt total diferite de cele folosite pentru pescuitul staţionar. Nerăbdători să ajungem la pontonul din Murghiol, unde trebuie să abandonăm maşina şi să ne însuşim o barcă cu mai puţini cai-putere, aproape că nici nu simţim cei 320 de kilometri parcurşi în aproximativ 4 ore. Plimbarea de o oră până la Sf. Gheorghe pe Dunăre şi canalele ei, este fascinantă chiar şi pentru o persoanăcare nu are nicio tangenţă cu pescuitul. Pe maluri sunt corturi cu "nebuni" de pescari, care sunt "abandonaţi" cu zilele, de parcă ar fi forţaţi să facă lucrul asta. Probabil îi scot din minţi unii care deţin, nu le poţi zice bărci, ci adevărate iahturi care dezvoltă atâţia cai-putere de ar fi invidios şi un Volkswagen Golf R32. Şi asta pentru că trec atât de aproape că, de multe ori, le rup firele lansetelor. S-au obişnuit însă şi cu mârlănia asta ieftină. E clar, în Deltă uită de faptul că banca îi aleargă de parcă ai fi omorât pe cineva, uită de şeful care îi întreabă de ce poartă bască, când ei nu poartă, sau de nevasta care le pune aspiratorul în braţe de câte ori vrea să iasă cu fetele la shopping. Prima partidă, dezamăgitoare Ajunşi la complexul cu vile, ne cazăm repede, luăm o gustare şi în 30 de minute deja suntem în barcă. Ne băgăm pe canale şi cănăluţe, să căutăm "răpitoru’", facem febră la bicepşi de la atâtea lansări, dar degeaba. Ştiuca, bibanul, avatul sau orice altceva care se "hrăneşte" cu năluci, voblere, linguriţe nu aveau să ne satisfacă pofta nebună de a simţi vibraţiile unui dril. Ne întoarcem cu coada între picioare, dar mai încercăm încă o oră pe pontonul din apropierea locului de cazare: un caras pălmaş şi două roşioare nu sunt sub nicio formă motiv de a ne bate cu pumnii în piept, că măcar am marcat golul de onoare. Şapte negri somotei Sâmbătă dimineaţă, la ora 5.00, ne aşteaptă la ponton nea Dan, care posedă o barcă obosită, dar numai bună pentru pretenţiile noastre. Schimbăm monturi, la sfatul acestuia, punem ace mari şi facem buchet de râme groase, poate-poate dăm şi noi de urma somnului. După câteva încercări nereuşite pe canale lăturalnice, găsim, în sfârşit, un loc unde aveam să ne distrăm cu 7 somotei "fraţi" între 700 de grame şi un kilogram. Până la sfârşitul partidei aveam să pierdem unul mai răsărit, dar când să-l ridicăm în barcă a scăpat. Fapt ce îl punem pe seama lipsei de experienţă şi a locului mic de manevră din barcă. La plecare, să zicem că, în orgoliul pescăresc, suntem un pic răniţi, dar compensează peisajul şi, mai ales, sentimentul de libertate deplină care îl oferă acest loc unic. CAZARE Preţuri pentru toate buzunarele Dacă alegeţi să petreceţi un sejur în Delta Dunării, variantele de cazare sunt multiple. De la a amplasa un simplu cort pe marginea Dunării, sau a te caza la localnici, până la cele mai pretenţioase vile (chiar şi de 4 stele), undedotările sunt multiple: restaurant, piscină, masă de biliard, masă de tenis etc. Dacă optaţi pentru una dintre ultimele două variante, la întoarcerea acasă sigur o să aveţi nişte kilograme în plus. Asta pentru că, în ambele cazuri, gazdele şi bucătarii care fac mâncarea ar fi invidiaţi şi de cei mai pricepuţi francezi în arta culinară.