De la abdicarea forțată, din 30 decembrie 1947, Regele Mihai s-a aflat în exil 43 de ani. Istoria ne spune că regimul comunist îl alungase spunându-i că dacă nu semnează documentul de abdicare, vor fi uciși 1.000 de tineri.
A existat, însă, și a doua izgoire a Regelui. Probabil, cel mai rușinos moment istoric al României de după 1989.
Privit ca un pericol pentru puterea de la București, reprezentată de președintele Ion Iliescu, premierul Petre Roman, șeful SRI, Virgil Măgureanu, Regelui Mihai I i s-a interzis să călce pe pământ românesc în primii ani după Revoluție. Întrebat în zilele Revoluției de prințul Charles al Marii Britanii (astăzi Rege), ce urmează să facă Regele Mihai a spus că vrea să se întoarcă imediat în România. „Trebuie că ești foarte curajos să faci asta acum”, a comentat interlocutorul.
Cu speranță în suflet
Prima încercare concretă și cunoscută a Regelui de a reveni în țară a avut loc în aprilie 1990, dar viza i-a fost retrasă.
A urmat a doua tentativă de revenire în țară, de Crăciun, în decembrie 1990. Atunci când Regele Mihai, Regina Ana și Prințesa Margareta – în prezent Custode al Coroanei - au primit o viză valabilă pentru 24 de ore. Voiau să meargă la Curtea de Argeș, să se reculeagă la mormintele strămoșilor, adică regii Independenței României, Carol I și Elisabeta și regii Unirii, bunicii lui Mihai, Regele Ferdinand I și Regina Maria.
Autoritățile i-au oprit aproape de Pitești. Mașina în care se afla Regele a fost înconjurată de oameni în uniforme, cu automatele la piept. Salvatoare a fost prezența jurnaliștilor de la o televiziune franceză, pentru că, odată cu apariția lor în zonă, armele au dispărut sub mantale.
Bătaia de joc
„Aproape de intrarea în Pitești, am văzut mai multă lume adunată la un loc, ceva ca aglomerația care se face când se întâmplă un accident. Când ne-am apropiat mai bine, am văzut un camion pus de-a curmezișul șoselei și, în fața camionului, un tractor care închidea drumul de tot, dând impresia că s-a petrecut o ciocnire. Am oprit și noi.
Ne-au înconjurat oameni în uniforme, nu cunosc uniformele de acum. Erau cu automatele pe piept. Aici trebuie să spun că presa, care ne însoțea de la aeroport, ne-a fost de mare ajutor, printre alții erau și cei de la Canalul I francez. Când ne-am oprit, s-au dat și ziariștii jos din mașină și au alergat spre noi, să vadă ce se întâmplă. Când au văzut aparatele de filmat, armele au dispărut. Asta nu trebuia să se filmeze. Au început discuții”, spune Regele în cartea „Convorbiri cu Mihai I al României”, semnată de Mircea Ciobanu, Editura Humanitas, 2004.
O armată pentru ub om
În afară de camionul pus de-a curmezișul, „se aflau douăzeci și ceva de mașini fără nicio inscripție pe ele, plus patru sau cinci mașini de poliție cu faruri albastre – totul dădea impresia de dezordine, de urgență, de panică. A fost o înscenare din care toată lumea trebuia să simtă că s-a produs o catastrofă, iar noi să avem impresia că am fost autorii ei”, constata cu tristețe Regele Mihai. Aproape două ore, un colonel i-a explicat Regelui că a trecut „fraudulos” frontiera, ca și cum nu ar fi obținut vizele în aeroport, susținând că a intrat în spațiul aerian românesc ilegal.
Autoritățile post-comuniste nu au cruțat nicio metodă de intimidare. La aeroport, un colonel l-a amenințat pe Rege spunând că are și „alte metode”. Desigur, pentru a-l determina să părăsească România. Moment în care au ieșit din aeroport circa cincisprezece tineri în uniformă care i-au înconjurat mașina.
Cu un avion rusesc
Și totuși ... la urcarea în avion, un funcționar al aeroportului i-a arătat unuia dintre însoțitorii Regelui pașaportul. „Uite aici ștampila”. Adică totul era în regulă și că nimic din ceea ce încercaseră autoritățile să-i impute nu avea vreo bază legală.
În final, i se impune să se întoarcă în Elveția cu alt avion. Unul rusesc, un Antonov 24. Pe motiv că piloții avionului cu care venise ar fi băut mai mult decât trebuie. În ciuda faptului că piloții nu consumaseră deloc alcool... De altfel, avionul s-a întors imediat la Geneva. Dar fără Rege și însoțitorii săi.