Decebal înfruntă puterea Romei. Cum a reușit regele dac să redeștepte dorința Romei de a efectua cuceriri la Nord de Dunăre?

Decebal înfruntă puterea Romei. Cum a reușit regele dac să redeștepte dorința Romei de a efectua cuceriri la Nord de Dunăre?

În prezent, ultimele cercetări legate de poziția Daciei romane în geopolitica Antichității clasice tind să accentueze rolul acesteia din punct de vedere al procesului de romanizare-integrare în dauna celui militar și, mai ales, a celui material, atât de vehiculat în istoriografia de dinainte de 1989.

Constantin Petolescu a acreditat ideea că granițele Daciei Romane, din punct de vedere militar sunt ambigue, în raport cu frontierele clasice ale Imperiului Roman, deșerturi, fluvii largi.

Practic, pentru Constantin Petolescu, dar și alți exegeți ai perioadei Daciei Romane ca Mihai Bărbulescu, Ioana Bogdan Cătăniciu, Doina Benea, testamentul politic al împăratului Augustus, cunoscut ca Res Gestae Divi Augusti recomanda Dunărea drept o graniță permanentă a lumii romane. Astfel, Dunărea era o limită între Barbaricum  și Orbis Romanus.

Mai erau romanii interesați de Dacia înainte de Decebal?

Practic, relațiile dintre geto-daci și romani își au locul lor distinct, încă din epoca Republicii, odată cu epoca lui Burebista, căruia i s-a atribuit implicarea în campania împotriva guvernatorului Macedoniei, Gaius Antonius Hybrida (ipoteză încă nesigură).

Participarea lui Burebista în conflictul dintre Caesar și Pompei și sprijinul regelui get dat acestuia din urmă, fapt atestat de decretul lui Akornion din Dionysopolis puteau provoca un conflict deschis, amânat de moartea, în aceeași perioadă a lui Ceasar și a lui Burebsita, a cărui stăpânire se scindase în patru sau cinci părți, conform lui Strabon.

Luptele celui de-al doilea triumvirat sunt momentul în care are loc emiterea monedelor Coson emise de către romani pentru regele Coson/Cotiso. După Corryllus/Scorillo, cel care a domnit 40 de ani fără a se lupta cu romanii, ajungem la momentul în care Lucius Licinius Crassus reușește să cucerească regatele getice ale lui Dapyx și Zyraxes, ajutat de un rege get aliat Rholes, proclamându-și triumful ex Thracia et Geteis, în 27 a.Chr.

Diplomația aurului

Acel conflict a permis găsirea într-o cetate getică a stindardelor lui Hybrida, fapt ce i-a determinat pe istorici să creadă că Burebista s-ar fi putut implica în confruntarea cu Hybrida.

Astfel, în preziua epocii Principatului, romanii nu mai erau interesați de teritoriile de dincolo de Dunăre, succesorii lui Augustus, din dinastiile Iulia-Claudia și Flavia de la Tiberius, la Vespasian fiind preocupați de cuceriri și organizări provinciale în vest (provinciile Panonia, Noricum), cucerirea Britanniei, conflictele cu germanii de pe malurile Rhinului, la sudul Dunării (Moesia) și în Orient (Iudaea).

Ultimul reprezentant al dinastiei Flaviilor, Domitianus nu avea nimic din aura de cuceritor a tatălui și fratelui său, mulțumindu-se cu anumite expediții ale generalilor săi credincioși, dornici de glorie, dar care riscau să cadă rapid în dizgrație, ca posibili atentatori la tronul său, dar mai ales cu plata unor stipendii neamurilor aflate la limesurile romane.

Diplomația aurului, practicată, cu mult înainte și de Filip II al Macedoniei era pentru romani supărătoare, neconformă cu acel concept roman de virtus. Oricum poeții îl parodiau pe Domitianus, spunându-se că nu erau înfrângeri mai mari decât victoriile pe care le proclama.

Decebal ajunge la o pace profitabilă cu Roma, prin Domițian

Raidurile dacilor în Moesia, în iarna 85-86 p.Chr., despre care Tacitus afirma că puneau în pericol nu doar așezările de limită ale romanilor, ba chiar stăpânirea romană de la Dunăre l-au determinat pe împărat, prin Cornelius Fuscus să încerce o campanie, terminată tragic, chiar cu moartea conducătoului, Cornelius Fuscus.

Criticile acide ale literaților Romei, acele invocații ironice către zeii din Olimp, singurii care știau pe unde erau ciolanele lui Fuscus au determinat o  nouă expediție comandată de Tetius Iulianus. Provincia Moesia, întemeiată de Claudius a fost împărțită în Moesia Superior și Moesia Inferior, Domitianus mergând el însuși în Illyricum.

Decebal, rege-clientelar al Romei

Comanmda unei noi expediții a revenit lui Tettius Iulianus, cel care a reușit să aducă împăratului o victorie grea, dar care l-a transfromat în anul 89 p.Chr. pe Decebal în rege clientelar al Romei.

Totuși, sumele de bani, pretinsa închinare a lui Decebal, clamată prin prezența la Roma a lui Diegis, care purta o diademă așezată de însuși Domitianus erau în mentalul roman o încercare de a ascunde viciile unui sistem și incapacitatea unui om, care dorea să devină din timpul vieții dominus et deus.

Timp de mai bine de șapte ani, Decebal era rege client al Romei, primind însemnate stipendii și ajutoare compuse din specialiști în arhitectură și tehnică militară, trecându-i-se cu vederea faptul că numroși dezertori găseau adăpost în regatul său.

Asasinarea lui Domitianus a părut contemporanilor unica soluție, iar evitarea unei noi crize, de genul celei care adusese dinastia Flaviilor la putere s-a realizat prin alegerea consularului M.Cocceius Nerva, care la rândul său, l-a asociat pe cel mai însemnat general al momentului, eroul de la Rhin, Marcus Ulpius Traianus, un războinic capabil, care strălucise chiar și în Orient.

Sursa foto: Wikipedia