Suspendarea actualului presedinte il aduce la Cotroceni pe fostul prim-ministru din perioada 1992-1996. Cine sunt cei doi actori si cum au influentat ei istoria recenta a Romaniei.

SUSPENDATUL: Presedintele-jucator a devenit presedinte-spectator

Sunt perfect, doamna!” Cam asa s-ar autocaracteriza, sugubat, Traian Basescu. Si daca-i analizam traiectoria din ultimii zece ani am putea sa-i dam dreptate: a stiut sa faca din el un produs perfect vandabil maselor. A rasturnat guverne din care facea si el parte, a negociat cu sindicatele in termeni uneori de mahala, a demolat chioscuri, a omorat maidanezi. Ca primar, n-a construit mare lucru, dar a avut o scuza de succes: nu l-a lasat PSD-ul. Ca presedinte i-au venit de hac oligarhii si parlamentul.

N-a facut un secret din originea populara a educatiei sale - „am batut porturile lumii, n-am stat in biblioteci” ii place lui Basescu sa spuna - si nici n-a pozat vreodata in diplomat. Toate faptele lui il recomanda ca personaj atipic pentru politica romaneasca si, cu siguranta, asta e reteta succesului sau, dar deopotriva poate fi si cauza esecului.

Comunicarea

Se spune ca a avut sfetnici priceputi de imagine, dar si ca e un tip greu de consiliat. De multe ori a preferat sa intre in direct la TV ca sa-si spuna parerea, fara sa mai astepte sfatul consilierilor. Campaniile de imagine prin care a reusit de trei ori sa castige voturile romanilor s-au pliat manusa pe stilul ferm, de om care „le spune pe bune” al lui Basescu.

Dupa ce facuse cariera cu butada „iarna nu-i ca vara” de la Transporturi, a ajuns la primarie unde a reusit sa-i imparta pe bucuresteni in doua. Hulit de chioscari, de iubitorii de animale, compatimit de antipesedisti, ca „uite, dom’le, nu-l lasa pe om sa-si faca treaba”, Basescu a reusit sa intoarca  in favoarea sa conflictul si sa castige increderea alegatorilor.

E, poate, singurul politician care a tratat cu ziaristii in forta, stiind de cand era primar ca nu reporterul de pe teren conteaza, ci relatia directa cu patronul acestuia. Intuitia si spontaneitatea l-au recomandat ca interlocutor spectaculos, conferintele lui de presa sau sedintele de consiliu de la primarie tinandu-se „cu casa inchisa”. Iar cei patru ani de la primarie, fasti pentru imaginea lui Basescu, chiar daca lipsiti de realizari palpabile pentru oras, au facut diferenta in campania pentru alegerile generale din 2004.

Suvita, fesul si interesul

Instalarea la Cotroceni n-a adus schimbari in stilul popular al lui Basescu. Lipsit de complexe, presedintele a accepat taierea celebrei suvite, a lansat moda fesului in vizitele de lucru, dominate pana atunci doar de palarii si basti, a pupat copii, mame, bunici, targoveti, s-a pozat cu mii de turisti pe plaja, pe partie, a impins carutul la hipermarket cu lista de bucate in mana, data de nevasta de acasa, si-a dansat sotia la carciuma, a ingenuncheat in fata tigancilor si a batut cu palma in podeaua ringului de dans.

Pe acelasi ecran, romanii au vazut un Basescu „de viata”, care nu s-a jenat sa bea un pahar si sa se urce la volan ori sa manance seminte pe stadion, dar si un presedinte acuzat ca si-a tras casa de la primarie, ca a favorizat mai multe firme cu contracte de asfaltari si ca scrie biletele compromitatoare.

Femeile si politica

Basescu nu e usa de biserica, si asta nu mai trebuie demonstrat. Cand era primar s-a opus construirii Catedralei in Parcul Carol, ca presedinte se roaga la sfintele moaste, dar nu si pentru institutii...

Ca politician a stiut sa astepte in umbra lui „Petre esti cel mai bun” pana cand a fost gata sa iasa in fata. Se spune ca e un aliat viclean, care-si urmareste doar interesul, totusi niciodata nu duce lipsa de aliati, fiind gata sa si planga pe umarul lor la nevoie. Pe langa toate astea, are si succes la femei. Doua la primarie, una la Cotroceni, dar cine mai sta sa le numere pe celalalte...

Biografie

Un capitan de cursa lunga

Traian Basescu (55 de ani) absolvent al Institutului de Marina „Mircea cel Batran”

Activitate profesionala: 1976-1981 Ofiter maritim 1981-1987 Capitan de cursa lunga, Comandant al navelor Arges, Crisana si Biruinta 1987-1989 Sef al Agentiei Navrom din Anvers 1989-1990 Director general al Inspectoratului de Stat al Navigatiei Civile din Ministerul Transporturilor 1990-1991 Subsecretar de Stat - Seful Departamentului Transporturi Navale din Ministerul Transporturilor 1991-1992; 1996-2000 Ministru al transporturilor 1992-1996 Deputat, Parlamentul Romaniei 2000-decembrie 2004 Primar general al Municipiului Bucuresti 20 decembrie 2004 - prezent Presedinte al Romaniei (Dollores Benezic)

Interimarul: Vacaroiu - „un presedinte pentru linistea noastra”

Nicolae Vacaroiu nici nu visa in decembrie 2004, cand intra din nou in parlament ca senator, ca va ajunge sa ocupe fotoliul de presedinte al Romaniei. Barbatul in varsta de 64 de ani, cu parul alb, rarit in batalii politice, cu o tunsoare demodata, este omul conjuncturilor fericite. N-a fost un politician stralucit, ci genul de functionar zelos, nascut in costume ieftine, pe care-l gasesti dimineata la prima ora la birou, iar seara stinge ultimul lumina.

Ca o ironie a sortii, cel care-i ia locul astazi lui Traian Basescu la Cotroceni a fost coleg cu Theodor Stolojan inainte de 1989, lucrand pentru Comitetul de Stat al Planificarii comuniste vreme de 21 de ani. Intra in politica in 1990, in guvernul Frontului Salvarii Nationale, ca tehnocrat. Lucreaza ca adjunct al ministrului economiei nationale. Probabil, acesta e momentul in care il observa Ion Iliescu.

Atitudinea lui supusa de functionar mut si priceput, lipsit de opinii, care spune da la orice-i trece sefului prin cap si rezolva lucrurile in consecinta trebuie sa fi fost o raritate in acele vremuri de explozie, in care toata lumea din jur avea ceva de spus.

Se cauta un independent

Nicolae Vacaroiu lucrase in domeniul planificarii pe vremea comunismului si cea mai mare abilitate a sa era aceea de a transforma realitatea in ceva pe gustul conducatorilor. In spatele imaginii sifonate si plictisitoare se afla un prestidigitator care jongla cu cifrele si le aranja intr-o succesiune favorabila. Asa a functionat vreme de cincizeci de ani sistemul, pe manipularea realitatii se bazau toate discursurile paranoice ale lui Ceausescu, toate depasirile de plan din agricultura si din industrie aveau in spate prestidigitatori de la Comitetul Planificarii.

In acei 21 de ani petrecuti in aceasta institutie, de fapt inima sistemului comunist de propaganda,  trebuie cautate abilitatile de supravietuitor ale lui „Nicu” Vacaroiu.

In guvernul Petre Roman este promovat rapid in pozitia de secretar de stat in Ministerul Finantelor si isi continua tacut ascensiunea.

Dupa alegerile din 1992 este numit de Ion Iliescu prim-ministru. Desi era necunoscut pentru opinia publica, Iliescu nu a stat mult pe ganduri inainte sa-l aleaga. Cauta un „independent” ca sa estompeze frustrarile „opozitiei democratice” de atunci, reprezentata de liberali si taranisti. Cauta o persoana care sa nu-i provoace dureri de cap, pe cineva care stia „meserie” si ii va fi suficient de recunoscator „tatucului” pentru ca i-a oferit o oportunitate. Acelasi principiu al recunostintei l-a folosit Iliescu si cu Nastase, dar relatia a fost mult mai tensionata. „Nea Nicu” era omul potrivit la locul potrivit.

Legenda bahica

In primul an din mandat, Vacaroiu a continuat sa locuiasca in apartamentul din cartierul Militari din Bucuresti. Erau mai putine automobile ca acum, iar Serviciul de Protectie si Paza reusea sa-l duca si sa-l aduca de la Palatul Victoria intr-o perioada de timp rezonabila. Unii dintre locuitorii cartierului isi mai amintesc si acum faptul ca stiau ca sunt vecini cu primul-ministru, dar habar n-aveau cum il cheama.

O buna parte a mandatului sau, Nicolae Vacaroiu a fost obligat sa lupte cu informatiile aparute in presa vremii („Academia Catavencu” a scris o serie de articole savuroase) cum ca ar avea o mare problema cu bautura. Acuzatiile nu au fost dovedite niciodata, iar Vacaroiu a negat intotdeauna acuzatiile. Probabil ca legenda bahica a pornit de la tonul molcom al discursului si de la figura sa ce intotdeauna a parut marcata de o suferinta secreta.

Biografie

Viata si ascensiunea lui „Nea Nicu”

Nicolae Vacaroiu (63 de ani) 1943. S-a nascut pe 5 decembrie, in localitatea Cetatea Alba, Basarabia. 1969. A absolvit Academia de Studii Economice Bucuresti. Imediat dupa terminarea studiilor se angajeaza la Comitetul de Stat al Planificarii. 1975. Incepe sa predea la ASE si la Universitatea Bucuresti. 1991. Ajunge secretar de stat in Ministerul Finantelor. 1992-1996. Este prim-ministru, fiind independent si guvernand cu sprijinul PDSR. Dupa incheierea mandatului ca sef al executivului, a devenit vicepresedinte al BCR. 1996. Este senator, reprezentandu-i pe alegatorii din judetul Arges. Inainte de suspendarea lui Basescu era presedintele Senatului Romaniei.(Emilian Isaila)