Am anunțat deja la emisiunile tv în care am intervenit, că nu merg la vot, duminică, 24 noiembrie 2019, la al doilea tur al prezidențialelor. Am împlinit vîrsta de 71 de ani.
Dacă aș fi idiot, aș fi zis, venerabilă, clișeul cel mai penibil pentru a mîngîia pe cineva în vîrstă. Merg la vot, în postura de cetățean, din 1966, cînd am înplinit 18 ani. Primele alegeri la care am participat au fost cele din 1971.
De atunci n-am lipsit de la nici un scrutin. Înainte de 1989, de la alegerile pentru MAN și pentru Consiliul Popular. După 1989, de la alegerile prezidențiale, parlamentare și locale. După 1989, am participat la prezidențiale nu doar ca simplu cetățean, ci și în ipostaza de jurnalist.
Ca jurnalist, am mers la vot după 1989, și pentru a-mi îndemna cititorii să meargă la vot.
De data asta îi îndemn să facă doar ceea ce le impune conștiința de cetățean. Mie conștiința îmi impune ca întîia oară în viața mea de cetățean să nu merg la vot. Și nu pentru că aș avea alte treburi sau pentru că mi-ar fi lene să merg.
Nu.
Nu merg la vot ca o modalitate de a da cu tifla celui de-al doilea tur. Sau cum ar spune politologii de la SNSPA, invitați marți să-l gîdile metafizic pe Klaus Iohannis, o modalitate de a boicota al doilea tur.
Nouă, cetățenilor, ne stau la îndemînă nu doar votul pentru o anume persoană sau un anume partid, ci și posibilitatea de a ne exprima poziția politică prin boicotarea votului.
Mergînd la vot, ne exprimăm o opțiune politică. Votăm pe X și prin asta, îl respingem pe Y. Boicotînd votul, cum voi face eu duminică, 24 noiembrie 2019, ne exprimăm o opțiune politică. Opțiunea de a refuza atît pe cei doi candidați, cît și farsa care sînt alegerile prezidențiale de anul acesta.
Aud că toți candidații care n-au intrat în turul al doilea își îndeamnă alegătorii să meargă și să voteze pe unul dintre cei doi rămași în cursă:
Fie pe Viorica Dăncilă, Fie pe Klaus Iohannis. Eu l-am votat pe Dan Barna. Dan Barna îmi recomandă mie să merg la vot și să-l votez pe adversarul lui cel mai periculos: Klaus Iohannis.
E treaba lui Dan Barna să facă orice îndemnuri vrea. Eu însă nu cred că, votînd în turul întîi pe Dan Barna, pot merge liniștit la urne să-l votez pe Klaus Iohannis.
Dacă aș fi vrut să-l votez pe Klaus Iohannis, îl votam din primul tur. Dacă nu-l votez pe Klaus Iohannis, va trebui să o votez pe Viorica Dăncilă. Păi cum s-o votez pe ea în turul al doilea cîtă vreme l-am votat în turul întîi pe adversarul ei, Dan Barna?
Chestia asta cu mersul în turul al doilea pentru a vota cu altcineva decît cel pentru care ai votat în turul întîi, mi se pare o schizofrenie ridicolă. E ca și cum în noaptea nunții, nesatisfăcut de aleasa inimii, mirele ar ieși din dormitor și ar spune:
Aduceți taltă mireasă, dintre cele de rezervă. Singurul mijloc de a evita această contrazicere a convingerilor mele electorale e să nu mai merg la turul al II-lea. Să se spele pe cap cei doi candidați cu electoratul care i-a votat în turul întîi! De ce să mă vîr eu în războiul lor, început în turul întîi?
Acesta ar fi unul dintre motivele pentru care nu merg la vot, duminică, 24 noiembrie 2019:
Am optat pentru un candidat în turul întîi. Și am optat, pentru că pe respectivul îl vedeam președinte.
Și dacă mi-am zis pe el îl vreau președinte, e normal, e logic, e cinstit să rămîn la opțiunea mea din primul tur. Dacă nu-i Dan Barna, nu e nimeni altcineva.
Admițînd că n-aș fi votat în primul tur, tot nu m-aș fi dus la vot duminică, 24 noiembrie 2019. Asta deoarece nici Klaus Iohannis, nici Viorica Dăncilă nu mi se par nimeriți în postura de președinte.
Despre Klaus Iohannis ca președinte am scris, cred, o tonetă de articole. Așa-zisa campanie electorală mi-a întărit urieșește convingerea că alegerea sa în 2014 a fost o eroare.
O eroare a celor care, ca mine, l-au votat. De fapt, el a fost pus președinte de Generalii din Sistemul instituțiilor de forță, creat în mandatele lui Traian Băsescu, generali trecuți de partea lui Klaus Iohannis în disputa cu Victor Ponta. De ce l-au preferat Generalii pe Klaus Iohannis și nu pe Victor Ponta?
Pe Victor Ponta l-au mirosit că-i va călări mai rău chiar decît Traian Băsescu. Imprudenta vorbă al lui Victor Ponta către Florian Coldea că-l va schimba de cum va ajunge președinte i-a alarmat pe toți generalii. Asta le mai lipsea! Un președinte hotărît să-i călărească. Mandatul lui Traian Băsescu a fost un coșmar pentru Generali.
Nu puteau face orice. Ca, de exemplu, să fure cu trenurile. Furau cu camioneta, dar nu cu TIR-ul.
În plus, știu din surse bine plasate – că Traian Băsescu îi punea la treabă, la cerea să facă și altceva decît să-și consume în lux leafa, dar mai ales banii obținuți din operațiuni pe lîngă lege. Klaus Iohannis li s-a părut președintele ideal.
Și ideal a fost.
N-a făcut nimic.
Absolut nimic.
A trecut pe lîngă el, fără a-l atinge,
Timpul țării. Timpul care nu se va mai întoarce. Vor mai trece cinci ani din atît de prețiosul Timp al țării.
Se va scurge pe lîngă Klaus Iohannis fără ca acesta să știe, ocupat cum va fi cu vacanțele de lux.
E drept, în ianuarie 2015, Klaus Iohannis a încercat să iasă din lesă făcînd aluzie la abuzurile Binomului. Generalii i-au administrat o lecție usturătoare.
Și din acea clipă, timp de cinci ani, n-a fost decît statuia lor ecvestră. El, pe cal, țeapăn, solemn, mut. Ei pe sub cal și pe lîngă, făcîndu-și de cap. A-l vota pe Klaus Iohannis înseamnă să-i votez pe generalii de la SRI, SIE, STS, SPP.
Doamne ferește!
E de la sine înțeles că n-aș vota în veci nici pe Viorica Dăncilă. Spre deosebire de alți Istorici ai clipei, eu n-o considera pe Viorica Dăncilă Proastă. La interviul de la Gîndurile lui Cristoiu, a strălucit. Viorica Dăncilă poate fi orice: premier, comisar european, ministru, secretar general al ONU, chiar și președintă a Comisiei Europene.
Nu poate fi – cel puțin în viziunea mea – președintă a României. Nu le are cu postul ăsta.
Președintele României trebuie să aibă înainte de toate forța uriașă de a ține Poporul sub bagheta magică a carismei sale. Și să conducă acest Popor spre viitorul pe care doar președintele, stînd în Deal, îl poate vedea în depărtarea vremurilor. Președintele n-are prerogative pentru a fi Conducătorul națiunii. Forța personalității sale, inclusiv forța de a spune, îl poate face Conducătorul Națiunii.
Ca și Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă n-are personalitate de președinte. Amîndoi sînt din lemn. El e scaun, iar Ea, taburet.