În 2008, băncile centrale, în frunte cu banca centrală americană (Fed), s-au aruncat în lupta pentru salvarea sistemului financiar mondial.
După şapte ani şi mii de miliarde de dolari printaţi şi aruncaţi în piaţă, acestea nu mai deţin răspunsurile şi ar putea constitui chiar ele un risc major pentru economia mondială, potrivit Reuters.
Un raport al G30, un organism internaţional condus de fostul şef al Băncii Centrale Europene, francezul Jean-Claude Trichet, avertizează că nivelul apropiat de zero al ratelor dobânzii şi tipărirea de bani nu sunt suficiente pentru revitalizarea economiilor şi riscă să devină măsuri semipermanente. „Băncile centrale şi-au descris acţiunile ca având drept scop „cumpărarea de timp“ pentru ca guvernele să poată în cele din urmă depăşi criza. Timpul însă se scurge, iar achiziţiile de obligaţiuni (forma prin care se injectează bani noi în pieţele financiare – n. red.) îşi au preţul lor“, se arată în raportul G30.
Ar putea avea dificultăţi
În SUA, banca centrală şi-a încheiat programul de achiziţii de obligaţiuni în 2014 şi este aşteptată să-şi ridice ratele dobânzii de la nivelul zero încă din iunie acest an. Totuşi, banca ar putea avea dificultăţi în a pune în practică prima majorare a dobânzilor din ultimii aproape 10 ani până la sfârşitul acestui an. Banca Angliei a amânat la rândul său o măsură similară de majorare a ratelor dobânzii, în timp ce BCE pare hotărâtă să anunţe o nouă rundă de relaxare cantitativă, ca şi Banca Japoniei, prinsă într-o formă de relaxare cantitativă din 2001. Potrivit calculelor Reuters, numai băncile centrale ale acestor patru ţări au cheltuit în total aproximativ 7.000 de miliarde de dolari (PIB-ul României este de 180 de miliarde de dolari-ex) pe achiziţii de obligaţiuni.
Fluxul de bani ieftini a umflat preţurile activelor în multe ţări cum ar fi acţiunile sau proprietăţile imobiliare, dar a eşuat în încercarea de stimulare a creşterii economice. În contextul în care estimările de creştere o iau în jos, iar banii ieftini cresc nivelul de îndatorare a companiilor, spectrul unei capcane a datoriilor băntuie acum economiile avansate, avertizează G30.
Majoritatea strategilor avansează proiecţii relativ optimiste privitoare la economia mondială şi spun că riscurile sunt în mare parte sub control. G30 avertizează, totuşi, că prăbuşirea cu 40% a preţurilor materiilor prime ar putea prevesti o rată de creştere mai fragilă şi o „deflaţie a datoriilor“.
Astfel, ratele dobânzilor ar trebui să rămână la un nivel scăzut în condiţiile în care băncile centrale ar fi obligate să menţină sau să-şi prelungească programele de achiziţii de obligaţiuni în încercarea de a impulsiona creşterea economică, iar preţul activelor financiare ar scădea.
Chiar şi într-un scenariu ce ar include condiţii economice mai favorabile, băncile centrale ar avea probleme în a ieşi din politicile de relaxare cantitativă (injectarea de bani noi în economie) şi li s-ar putea cere să menţină ratele scăzute.
Niciuna din marile bănci centrale ale lumii nu este nici pe departe aproape de a-şi atinge ţintele de inflaţie, iar multe din ele sunt bântuite de amintirile legate de o inflaţie crescută.În condiţiile în care consecinţele renunţării la politicile de relaxare cantitativă sunt atât de imprevizibile, există riscul de a se renunţa prea târziu de teamă să nu fie declanşată o altă criză, se mai arată în raportul G30.