Ideea să dea afară Grecia din zona euro, să ridice un zid pentru a se feri de ea şi să construiască o Europă federală îi încântă pe unii lideri europeni. Dar această acţiune nu ar rezolva criza şi preţul ar fi sfârşitul culturii comune a Uniunii Europene, avertizează editorialista Barbara Spinelli, de la ziarul italian "La Repubblica", citată de Presseurop.
Ne-am obişnuit prea uşor să spunem că falimentul grecilor nu este dezastrul de care ne temeam de atâţia ani, că ajunge să îndepărtăm de noi această boală incurabilă, să tăiem Atena din zona euro ca şi cum am practica o operaţie de apendicită, se arată în articolul publicaţiei italiene.
Potrivit editorialistei, cel mai important lucru în acest moment este să evităm molipsirea. În acest context, nu este întâmplător faptul că se aude cuvântul "firewall" atunci când se vorbeşte despre noul fond de salvare european, întrucât un firewall serveşte drept protecţie sistemelor informatice împotriva intruziunilor: cei care rămân înauntru vor fi salvaţi de cei împinşi peste bord.
O protecţie iluzorie
În realitate, însă, nimeni nu crede în acest firewall iluzoriu care alimentează imaginaţia în detrimentul raţiunii. În caz contrar, UE nu ar fi luat recent decizia de a acorda încă un împrumut pentru salvarea Greciei. Şi, la fel, nimeni nu ar gândi o nouă arhitectură pentru Uniune: mai federală, sub conducerea unui guvern european căruia statele membre să-i delege mai multă suveranitate.
Este vehiculată, totodată, şi ideea că marile guverne aşteaptă falimentul Greciei înainte de a construi Uniunea Europeană pe care şi-o doresc. Această teză este avansată de economistul Kenneth Rogoff. Acesta a spus, într-un interviu pentru "Der Spiegel", că, după expulzarea Atenei din UE, Statele Unite ale Europei vor putea realiza mai repede ceea ce au planificat, datorită crizei. "Dar o nouă Uniune va putea cu adevărat renaşte din cenuşa Greciei?", se întreabă editorialista Barbara Spinelli.
De ce cazul Greciei nu seamănă cu al Argentinei
Atena se află în acest moment în mijlocul vijeliei şi slăbeşte zona euro. Însă, Uniunii Europene îi va fi greu să formeze o federaţie dacă primul ei act este de a da afară ţările care nu se descurcă.
Mario Blejer şi Guillermo Ortiz, doi foşti bancheri centrali din Argentina şi Mexic, au amintit, în The Economist, preţul falimentului Buenos Aires-ului în 2002, şi diferenţele dintre prăbuşirea Argentinei şi cea temută în Grecia. Argentina a avut într-adevăr şase ani de creştere după devalorizarea peso şi dezindexarea acestuia de dolar, dar lumea nu trecea prin recesiunea de acum.
Redresarea situaţiei financiare a fost întinsă de-a lungul unui deceniu, şi peso mai există încă. În schimb, drahma nu mai există, şi reintroducerea acesteia ar fi o lovitură puternică ţării: datoriile greceşti sunt stabilite în euro şi nu ar putea fi plătite cu o drahmă devalorizată.
CITIȚI ȘI:
- Degeaba pompăm bani în Grecia, NU poate fi salvată!
- Grecia evită falimentul: Plan de salvare de 237 miliarde euro
- LA CÂȚI bani renunță băncile în favoarea Greciei
- Statul bananier grecesc
- Economist german: "Este în interesul Greciei să reintroducă drahma"
- Motivele pentru care Grecia nu va renunța la euro în ruptul capului
- Şi ce dacă va salva Grecia? Drahma va prăbuşi întreaga zonă euro!