Primarul general al Capitalei ne anunță că o bombă va exploda în finanțele Capitalei. Conturile Primăriei Generale vor fi închise.
Este o bombă cu explozie întârziată. O bombă care a fost amorsată mai întâi de Traian Băsescu și apoi de către Adriean Videanu. Și pe care ea, primărița nu a reușit să o dezamorseze timp de patru ani. Oare de ce? Există vreo soluție?
În epicentrul acestei afaceri de peste sute de milioane de euro, care zguduie din temelii în prag de alegeri Primăria Generală a Capitalei, se află un om de afaceri. Costică Costanda. Acesta a obținut o hotărâre definitivă executorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia poate executa silit Primăria Generală a Capitalei. Evident, această sumă uriașă de bani revendicată de Costanda și omologată de Înalta Curte nu va fi extrasă din poșeta doamnei Firea.
Ci din portofelul milioanelor de cetățeni ai Capitalei. Este vorba deci de banii noștri. Și chiar de banii tuturor românilor. Dacă ne gândim că, într-o oarecare măsură, Primăria Generală a Capitalei este finanțată și de la bugetul statului. Dar unde-i lege, nu-i tocmeală. Sau e tocmeală?
Cum a ajuns omul de afaceri Costică Costanda să pretindă și să obțină o căruță de bani, mai întâi de la bucureșteni și apoi de la toți cetățenii României? Istoria începe din anii 2000. Când două familii, Dumitru Licaru și Tudor Dumitru au solicitat o punere în posesie pe două terenuri de 4.269 de metri pătrați și respectiv 28.500 de metri pătrați existente în ceea ce avea să devină Satul Francez. Respectiv în zona de nord a Capitalei. Zona cu cea mai rapidă creștere a prețurilor la imobiliare.
Ei au fost reprezentați în această afacere în raport cu Primăria Generală a Capitalei de Constantin Costanda. În spatele acestei reprezentări au existat – oare de ce ne-ar mira? – contracte prin care Costanda devenea în final proprietarul celor două terenuri. Se subînțelege de ce. Costanda avea relații la Primărie. La cel mai înalt nivel. A avut relații bune, cel puțin o vreme, cu Traian Băsescu și la fel de bune, tot pentru o vreme, cu succesorul acestuia, Adriean Videanu.
Prin urmare, fir direct cu doi primari generali. Dar și un fir indirect. Mai important chiar. Cu Adrian Iordache, cel care a condus și conduce și în prezent Departamentul Juridic al Primăriei Generale a Capitalei. Omul cheie în orice afacere legată de proprietăți, de bani, de drepturi și de obligații juridice.
Pentru cei peste 32.000 de metri pătrați, Costică Costanda a solicitat de la Prefectura București, condusă la acea dată de o altă cunoștință comună, de domnul Gabriel Oprea, un schimb de terenuri. Satul Francez contra Parcul Bordei. Omul de afaceri cerea nici mai mult nici mai puțin decât un teren echivalent, într-o zonă și mai bună a orașului.
Puțin mai în nord. Pe bună dreptate, Gabriel Oprea s-a opus. Dar după ce Costanda, anticipând o aprobare, pusese deja piciorul, ca să nu spun buldozerul în Parcul Bordei. Și după ce un cunoscut parlamentar, Marius Marinescu a intervenit în forță, demonstrând că Parcul Bordei era un bun de utilitate publică și nu putea fi cedat printr-un contract comercial.
Și ce a urmat? În ianuarie 2008, primarul general al Capitalei a propus două hotărâri de Consiliu, prin care terenurile din Satul Francez urmau să-i fie cedate lui Costanda. Mai mult decât atât. Sub semnătura primarului general, Primăria se angaja – o premieră absolută în plan național și o ilegalitate desăvârșită – să acorde prin PUZ dreptul proprietarului de a ridica pe aceste terenuri construcții de cinci etaje plus parter.
Cele două decizii au fost și rămân ilegale. În ciuda faptului că Înalta Curte nu a remarcat acest lucru. De fapt de două ori ilegale. Primarul nu avea dreptul să emită o asemenea hotărâre. Era atribuția Consiliului Municipal. În al doilea rând, primarul nu avea dreptul să se angajeze în mod anticipat la efectuarea unui PUZ.
S-a produs deci un abuz în serviciu cu consecințe extrem de grave. Primarul, prin formație, nu era jurist. Jurist este cel care a ticluit aceste documente. Și este chiar juristul șef al Capitalei de atunci și de acum. Același Adrian Iordache.
Dar Consiliul Municipal, sesizând aberația, l-a tratat pe Costanda cu un refuz. În sensul că PUZ-ul nu a ieșit. Și de atunci Costanda se judecă cu Primăria Generală. Până când, în final, anul trecut, a câștigat definitv și irevocabil la Înalta Curte de Casație și Justiție. Iar acum execută în baza acestei decizii judecătorești Primăria Generală a Capitalei pentru 115 milioane de euro. Iar doamna Gabriela Firea, în numele locuitorilor Capitalei, e bună de plată.
Înainte de a capitula, Gabriela Firea le-a solicitat consilierilor o decizie prin care aceștia urmau să accepte o compensație, tot în terenuri, pentru Costică Costanda. Consiliul Municipal a refuzat-o. În aceasă situație, ea se adresează unui Guvern ostil. Guvernului PNL. Și îi solicită bani. Bani nu de la Orban din buzunar, ci de la noi. Guvernul, firește, o refuză. Până una alta.
Și iată că, în prag de alegeri, bugetul Primăriei Generale a Capitalei sare în aer. Oare cine a sfătuit-o pe Gabriela Firea să acționeze astfel? Cine o împinge în această capcană? Răspunsul este extrem de ușor de dat. Departamentul Juridic al Primăriei Generale a Capitalei.
Stâlpul Capitalei, care a fost sfetnicul de taină și în același timp sfetnicul legal pentru patru primari generali. Băsescu, Videanu, Oprescu și Firea. Și este același Adrian Iordache.
Dar care este soluția corectă? Și încă fezabilă? Gabriela Firea, în măsura în care nu este la rândul ei atrasă ca într-o gaură neagră de șeful Departamentului Juridic al Primăriei Generale a Capitalei, ar trebui pur și simplu să înceapă operațiunea de rezolvare a acestui litigiu cu Costanda, prin a-l da afară pe Adrian Iordache.
Aceasta este o soluție corectă sub aspect administrativ. Dar încă nu rezolvă problema. A doua mișcare pe care o poate face de îndată este să formuleze o plângere penală împotriva dispozițiilor, cele două din 2003, de schimb de terenuri. Pentru că erau ilegale. În speranța că procurorii vor înțelege cât de urgentă este soluționarea acestei cauze.
Documentele există. Și le pun și eu la dispoziție chiar aici. Sub aspect penal, cauza este ușor de soluționat. Procurorii vor constata că faptele s-au prescris. Vinovații nu mai pot fi aruncați după gratii. În schimb, prin rechizitoriu, ei pot solicita Justiției desființarea celor două dispoziiții ilegale 1324 și 1325 din 2003.
Și atunci întrebarea inevitabilă care se pune este de ce Gabriela Firea nu reacționează? O fi fost și ea „contaminată” de Costanda?