În anii 1700, europenii se temeau să consume rosii deoarece aristocraţii se îmbolnăveau şi mureau după ce le mâncau.
În anii 1700, europenii se temeau să consume rosii deoarece aristocraţii se îmbolnăveau şi mureau după ce le mâncau. Problema nu erau însă roşiile, cu farfuriile din aliaj de cositor şi plumb pe care acestea erau servite. Din cauza acidităţii crescute a roşiilor, acestea deveneau otrăvitoare. Primele roşii erau mici şi de culoare galbenă, ceea ce explică numele italian pe care l-au primit când au fost aduse în Europa (n.r. pomi d’oro).China este cel mai mare producător de roşii. Ţara, care nu are un obicei din a consuma rosii, este urmată în clasament de Statele Unite. China exportă marea majoritate a recoltelor de roşii.
Denumirea ştiinţifică a roşiei este Lycopersicon lycopersicum, care înseamnă ”piersica lup”. Roşiile nu trebuiesc păstrate în frigider. Aerul rece din frigider împiedică roşiile să se coacă şi le alterează textura. Pentru a-şi păstra gustul, roşiile trebuiesc păstrate la temperatura camerei. Datorită acidului pe care îl conţin, roşiile pot fi folosite pentru curăţarea petelor de pe piele. Pulpa de roşii aplicată pe ten ajută, de asemenea, persoanele cu piele grasă. Există aproximativ 10.000 de tipuri de rosii în întreaga lume, iar din punct de vedere botanic, roşiile sunt fructe. Însă în 1893, Curtea Supremă a decis că acestea pot fi denumite şi ”legume”.