Produsele electronice, electrocasnice şi IT&C sub mărci internaţionale de prestigiu se vând mult mai scump la noi decât în ţările din Uniunea Europeană. În România se vând fie electronice, electrocasnice şi produse IT&C ieftine şi proaste, fie la fel de bune ca afară, dar mult mai scumpe. Spre deosebire de alte categorii de produse, precum alimentele sau articolele de îmbrăcăminte, concurenţa pe segmentul produselor electronice, electrocasnice şi IT&C este mult mai acerbă.

De vină sunt taxele de transport, fluctuaţiile cursului de schimb, dar şi lăcomia unora dintre importatori.

Aşa se face că un desktop PC fără un nume sonor ajunge să coste chiar şi 160 de euro într-un magazin din România, la jumătate de preţ faţă de orice altă ţară din UE. Pe de altă parte, performanţele produselor de acest gen nu sunt nici pe departe comparabile cu cele ale produselor de firmă. La această erodare a preţurilor au contribuit, în egală măsură, platformele on-line, dar şi hipermarketurile. Lanţurile de retail obişnuiesc să producă device-uri sub marcă proprie, foarte puţin performante, dar sensibil mai ieftine decât cele „de marcă“.

Pe de altă parte, produsele de brand sunt mai scumpe decât în majoritatea ţărilor din Europa şi chiar din lume. În acelaşi timp, leafa unui român reprezintă doar 40% din venitul mediu al unui locuitor dintr-un stat membru UE.

PIAŢĂ

Produse locale şi „low cost“, mai accesibile, dar şi mai puţin performante După produse alimentare şi haine, a venit rândul unei analize pe piaţa electronicelor, a electrocasnicelor şi a produselor IT&C. Dacă un cumpărător ţine la firmă, România e o ţară scumpă pentru el. Scumpă şi demodată: noutăţile apar la noi chiar şi cu un an întârziere.

EVZ a identificat şi motivele unei pieţe de profil atât de scumpe pentru aparatele de firmă: în paralel cu produsele de marcă destul de greu accesibile, dorinţa românilor de a-şi schimba vechiul PC e satisfăcută mai degrabă de produse „no name“ şi „low cost“. Toate au însă un preţ: acestea sunt mai puţin performante. > PIAŢĂ A PRODUSELOR NONBRAND. Calculatoarele şi alte produse IT&C sunt, la prima vedere, mai ieftine în România decât în ţările din regiune, în primul rând pentru că este o piaţă foarte puternic orientată pe produse non-brand sau de marcă locală. Retailerul Altex, de exemplu, produce în apropiere de Bucureşti calculatoare sub marca Myria, pe care a ajuns să le exporte în regiune. Dimpotrivă, pe pieţele occidentale sau chiar pe unele pieţe din Noua Europa, cum ar fi Cehia sau Slovenia, clienţii sunt orientaţi cu precădere pe mărcile internaţionale, care vin cu preţuri de raft mai mari. „Piaţa IT&C în România are o particularitate interesantă, şi anume are preţuri sensibil mai mici în raft decât pieţele mai mature din Uniunea Europeană“, spune Marius Ghenea, preşedinte al retailerului on-line PCFun şi fondator al lanţului de magazine Flamingo. Această imagine a pieţei e dată, spune specialistul, în special de produsele mai puţin performante. > PRODUSE LOW COST. Reţelele de hipermarketuri au pus presiune pe preţurile produselor electronice, electrocasnice şi IT&C. Aceste lanţuri de mari magazine vând mai ales produse cu componente low cost, sub marcă proprie, şi fără niciun fel de software preinstalat. „Este legal, însă încurajează pirateria software, care e un fel al consumatorilor de a-şi „reduce“ costul achiziţiei unui calculator, spre deosebire de pieţele occidentale, unde majoritatea calculatoarelor pleacă din magazin cu software preinstalat“, explică Ghenea. > COMPETIŢIE ŞI FALIMENT. Piaţa locală de produse electronice, electrocasnice şi IT&C este extrem de competitivă. Aşa o caracterizează, la unison, jucătorii din piaţă. Toţi dau un singur exemplu pentru a-şi susţine argumentul: falimentul recent al retailerului turc Teknosa, care a decis închiderea magazinelor şi ieşirea din România la mai puţin de un an de la intrarea pe piaţă, în condiţiile în care se aştepta la vânzări de cel puţin 30 de milioane de euro pentru 2008. Pe de altă parte, cei mai mari jucători la nivel european, precum MediaMarkt sau Electro-World, nu au deschis încă magazine la noi. Dimpotrivă, tendinţa este ca grupuri de retail din România să se extindă peste graniţe, cu magazine în special în Bulgaria şi Serbia. > OFERTE DIN SEZOANELE TRECUTE. România este o piaţă sensibilă la preţ. Aşa se explică faptul că noutăţile apar la noi chiar şi cu un an întârziere, iar oferta în magazinele din România este mai puţin sofisticată decât în străinătate „Uneori, comparaţiile de preţuri nu sunt neapărat foarte corecte, pentru că, de exemplu, nicăieri în Europa nu mai poţi cumpăra un televizor cu sub 100 de euro, mai puţin în România. Dar asta în principal din cauza faptului că în România încă mai există în magazine stocuri şi oferte de televizoare CRT (clasice, cu tub - n.r.), în timp ce pieţele europene dezvoltate au trecut deja complet pe tehnologia LCD şi plasmă, ceea ce înseamnă preţuri mai mari de achiziţie pentru un televizor“, susţine fondatorul Flamingo. STUDIU DE CAZ

Un iPod Nano se scumpeşte artificial cu zeci de dolari

România este printre cele mai scumpe pieţe de achiziţie a iPodului Nano de 4GB, acesta ajungând la un preţ de 266,6 dolari, cu circa 80% mai mult decât în SUA, unde costă 149 dolari, potrivit unei analize realizate la sfârşitul anului trecut de banca australiană Commonwealth Bank.

Dacă vreţi să vă cumpăraţi un iPod Nano ieftin, luaţi-l din Hong Kong, SUA sau, mai aproape de casă, din Elveţia sau Grecia şi evitaţi să-l cumpăraţi din Brazilia, Bulgaria sau România, acesta este mesajul studiului. Ţara noastră ocupă locul 2 în Europa şi locul 9 în lume în clasamentul în care sunt incluse 55 de ţări, din punctul de vedere al costului unui iPod Nano, pornind de la cele mai scumpe. Cursul şi importatorii scumpesc produsele

Clasamentul ia în considerare preţul echivalent în dolari americani al iPod-ului în diferite ţări din lume, ca o măsură a puterii de cumpărare şi a valorii monedelor naţionale din aceste ţări. O discrepanţă între valoarea unui iPod în ţara de origine, Statele Unite, şi în altă ţară poate să indice atât prezenţa unor taxe şi tarife de import, cât şi faptul că moneda sa este sub sau supraevaluată în comparaţie cu dolarul, dar şi cu alte valute, explică realizatorii studiului. În cazul României, diferenţa de preţ ar indica faptul că leul este supraapreciat în comparaţie cu valutele europene, inclusiv euro, dar şi existenţa unor bariere suplimentare ce duc la scumpirea produselor până ajung la consumatori şi faptul că piaţa românească are una dintre cele mai scăzute puteri de cumpărare din Europa. Echivalentul „indexului Big Mac“

Pentru clasamentul publicat la finele anului trecut, banca australiană a folosit ca referinţă ultimul model de iPod Nano cu 4 GB, lansat de Apple la preţul de 149 dolari. Cel mai scump iPod Nano din lume, din cele 55 de ţări incluse în studiu, se găseşte în Brazilia, unde acesta costă 369,61 dolari, urmată de Bulgaria, cu 318,60 dolari şi România. Cele mai ieftine ţări la acest capitol sunt Hong Kong, cu 148,12 dolari şi SUA, cu 149 dolari, preţul de referinţă.

Clasamentul este echivalentul mult mai celebrului „index Big Mac“, realizat anual de revista britanică „The Economist“, care are însă o vechime de 20 de ani şi compară preţul sandviciului în aproape 120 de ţări. Folosirea iPod-ului este un semn al modernităţii, fiind considerat chiar ca având o acurateţe mai mare, deoarece, spre deosebire de Big Mac, iPod-ul este produs doar în Statele Unite, iar astfel nu se iau în considerare costuri locale de producţie din diferitele ţări.

Marius Ghenea, preşedinte PCFun: "Este legal să vinzi PC-uri marcă proprie, dar asta încurajează pirateria. Pe pieţele occidentale, calculatoarele se vând cu software preinstalat." Marius Ghenea, preşedinte PCFun: "In România încă mai există în magazine stocuri şi oferte de televizoare CRT, în timp ce pieţele europene dezvoltate au trecut deja complet pe tehnologia LCD şi plasmă."

266,6 dolari costă în România un iPod Nano de 4GB, cu circa 80% mai mult decât în SUA

CITIŢI ŞI: De ce este România o ţară scumpă Cine ne scumpeşte hainele