Bucureştiul a fost mereu un magnet pentru provinciali. Sute de mii de oameni din toată ţara au luat drumul Capitalei, atraşi de mirajul banului, al culturii şi distracţiei.
Capitala României a fost mereu un magnet pentru provinciali. Sute de mii de oameni au luat calea Bucureştiului, în special după 1990, atraşi de mirajul banului. Nu toţi au reuşit. Mulţi însă spun că merită. Iar specialiştii cred că Bucureş tiul este „buricul pământului“ în România din motive economice evidente, culturale şi dintr-o tradiţie a centralizării care caracterizează societăţile în curs de dezvoltare. Multe dintre personalităţile pe care astăzi le cunoaştem poate că nu ar fi ajuns nicăieri dacă nu era oraşul acesta, cu mizeriile şi apăsarea, dar şi norocul care te pândeşte de la fiecare colţ. Elena Udrea a venit pentru oportunităţi, Simona Pătruleasa pentru că „aici fierb cazanele“, Corneliu Porumboiu a căutat o carieră în afaceri şi a dat de regie, iar pe omul de afaceri Cătălin Mahu l-a atras tumultul oraşului.
„Bucureştiul e cu mult peste alte zone“ Sociologul Alfred Bulai crede că migraţia românilor din provincie ţine de faptul că România este o societate încă nedezvoltată economic. „Cultura noastră e marcată de un centralism foarte important, totul gravitează în jurul Capitalei. În general, când o societate se dezvoltă, îşi estompează centralismul. E cazul Italiei, de exemplu, unde sunt foarte multe alte oraşe mari importante în afara Romei. Sau Statele Unite, sau Canada. Dezvoltarea dezmembrează centralizarea. Există totuşi o bază reală a acestui fenomen. E de înţeles de ce vin oamenii la Bucureşti, dacă ne gândim la toate instituţiile, evenimentele culturale. Cantitativ, vom vedea că Bucureştiul e cu mult peste alte zone“, spune acesta. Influenţele acestui fenomen sunt dintre cele mai diverse, crede sociologul: „Dacă ne gândim numai la serialele, soap-operas, româneşti care au apărut acum, vedem că acţiunea nu se petrece în altă parte decât în Bucureşti. Cum ar fi să vedem un serial a cărui acţiune se petrece în Călăraşi, de exemplu?!“. Vestul ajunge Capitala din urmă Din punct de vedere economic, răspunsul pentru fascinaţia provincialului pentru Capitală e simplu: „Aici sunt banii dumneavoastră“. Potrivit datelor Comisiei Naţionale de Prognoză, PIB-ul pe cap de locuitor va ajunge, în Capitală, în anul 2008, la 13.130 euro. Regiunea Bucureşti - Ilfov are cea mai mare contribuţie la realizarea produsului intern brut pe total economie, de circa 20%. Iar câştigul salarial mediu net la nivelul Capitalei a fost în 2007 de 1.362 lei şi va ajunge, în 2008, la suma de 1.545 lei. Europarlamentarul şi analistul economic Daniel Dăianu explică fenomenul ca fiind unul firesc. „În orice spaţiu geografic fluxul de migraţie intern este din mediul rural către cel urban, iar în ce-l priveşte pe cel urban, centrul este în metropole. Asta pentru că, acolo unde aglomeraţia este mai mare, ai şanse mai mari să găseşti un loc de muncă“, spune acesta. În ultimii ani, explică Dăianu, vestul ţării a început să prindă un val de dezvoltare care anunţă formarea altor centre puternice economic în afara Capitalei. Însă Bucureştiul „va pierde relativ“, spune Daniel Dăianu. „Bucureştiul are un avantaj competitiv incontestabil. Inclusiv cultural. De asta întreaga pepinieră de regizori tineri de acum, Mungiu, Proumboiu, au venit toţi la Bucureşti“, spune Dăianu. Soluţia lui Videanu: zona metropolitană Primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, provincial şi el, născut în judeţul Teleorman, însă „bucureştean prin asimilare“ din 1978, a venit aici tot pentru studii. El spune că Bucureştiul este un magnet pentru forţa de muncă şi acum, aşa cum era şi atunci când a venit aici. „În condiţiile în care salariul mediu brut se apropie de 900 de euro în Capitală, consider că migraţia provinciei e un fenomen natural. Avem evaluări care arată că 52% dintre investiţiile străine se fac în zona Capitalei şi că PIB-ul pe cap de locuitor se apropie de 11.000 de euro, ceea ce este enorm!“, spune primarul general.
Videanu susţine că municipalitatea are în vedere valul de români care se vor muta aici din provincie în perioada care urmează şi că singura şansă de a ieşi cu bine din aglomeraţia urbană ce va deveni Capitala, în anii ce urmează, este proiectul zonei metropolitane. „Urmează să scoatem RATB-ul şi în afara Bucureştiului, să se extindă metroul, pentru că soluţia pentru a face faţă valului venit din provincie cred că este numai zona metropolitană“, consideră Adriean Videanu. RAMPA DE LANSARE Frumoase sosite pentru carieră „Am venit la studii aici şi am rămas pentru că sunt mai multe oportunităţi ca să faci carieră“, recunoaşte Elena Udrea, buzoiancă venită la Bucureşti în 1992. Politicianul PD spune că însuşi faptul că a reuşit după terminarea studiilor să profeseze demonstrează că Bucureştiul este o rampă bună de lansare. „Niciodată n-am avut de suferit că vin din provincie. Prin facultate se mai făceau glume că vin de la Buzău, dar niciodată ceva serios“, spune Elena Udrea.
Acum, Bucureştiul i se pare un oraş în care ai acces la multe lucruri, dar şi un oraş foarte scump. Pentru ea, Capitala atrage mai ales din motive economice.
Tot în căutarea succesului în carieră a venit şi Simona Pătruleasa. Până să ajungă să prezinte ştiri sportive la Antena 1 şi să fie votată „cea mai sexy vedetă TV“ la premiile „TVmania“, Simona Pătruleasa a făcut studii în Capitală şi a lucrat timp de doi ani ca învăţătoare. „Am făcut naveta Râmnicu-Vâlcea - Bucureşti tot timpul facultăţii, dar de mutat... am decis să mă mut aici acum vreo cinci ani, după ce mi-am dat licenţa“, spune vedeta TV. Ea crede că provincialii nu se dau în vânt după Capitală, ci mai degrabă, aşa cum o bucureşteancă „mai veche“ i-a spus într-o călătorie, după faptul că „aici fierb cazanele“. Râmnicu-Vâlcea, oraşul natal, a rămas însă „o oază de linişte“. A FI SAU A NU FI LA VASLUI „Acasă parcă te întorci în timp“ Regizorul Corneliu Porumboiu a venit în Capitală în căutarea unei cariere în afaceri şi s-a ales cu una în regie. Regizorul recunoaşte că, dacă nu ar fi ales Bucureştiul, nu ar fi făcut film. „Pe mine nu viaţa de noapte a oraşului mare m-a adus aici. Nu mă gândeam la asta la 18 ani. Ci ştiam că totul e la Bucureşti. Trebuie să recunoaştem, totul se întâmplă la Bucureşti. Când eram la Vaslui mă gândeam şi eu, cum se gândea oricine, cum să plec dintr-un oraş mic. Iar Bucureştiul, când am plecat eu, în 1994, îţi oferea mult mai multe posibilităţi“, spune regizorul.
Pasiunea pentru regie a descoperit-o întâmplător, mergând la Cinematecă. „Din păcate, în alte oraşe importante nu prea ai cum să vezi filme. Când am venit, nu a fost greu să mă acomodez pentru că aveam prietenii din Vaslui cu care am venit împreună. Şi am făcut un fel de diaspora de moldoveni unde ne întâlneam între noi“, spune Corneliu Porumboiu. La Bucureşti şi salariile sunt mai mari, toată lumea ştie că totul merge întâi la Bucureşti, că aici se schimbă totul, crede regizorul. „Acasă mai merg de Sărbători şi mă întâlnesc cu prietenii din copilărie. Şi încă de pe drum, de cum te apropii de Vaslui, îţi dai seama că nimic nu s-a schimbat. Parcă te întorci în timp.“ SUCCES ÎN LANŢ Afaceri ca „La mama“, din Oneşti Cătălin Mahu, patronul cunoscutului lanţ de restaurante „La mama“, avea 20 de ani, în 1990, când a venit din Oneşti la Bucureşti. Sosit iniţial pentru studii politehnice, s-a ales cu o carieră în afaceri cu restaurante. Drumul până la succes a fost pavat cu câteva luni în care Cătălin Mahu venea la restaurant la 6 dimineaţ a şi pleca la 2 noaptea. Cătălin Mahu nu s-a simţit nicodată copleşit de aglomeraţia din Capitală şi nici că îi datorează oraşului succesul. Chiar dacă la Oneşti e o viaţă liniştită, ruptă parcă din alt film. „Cred că sunt două categorii de provinciali care vin în Capitală: unii pe care-i sperie oraşul şi alţii pe care nu-i sperie. Mie nu mi s-ar potrivi un oraş liniştit. Oamenii sunt la fel de răi sau buni ca aici peste tot în ţară. Nu am să spun niciodată că moldovenii sunt mai răi sau mai buni decât alţii“, spune patronul. N-a fost jignit ca moldovean în Capitală. Atuul său, crede Cătălin Mahu, a fost faptul că nu a avut accent: „Mie mi-ar fi plăcut să vorbesc cu accent. Am suferit din cauza asta“, spune el. Bucureştiul i-a plăcut dintotdeauna, nu numai din motive economice evidente. Aşa i-a rămas întipărit oraşul în minte, după ce l-au adus părinţii când avea vreo patru ani. „Mi-a plăcut agitaţia, mi-a plăcut tumultul. Dar să recunoaştem: totul se întâmplă la Bucureşti“, vine explicaţia afaceristului. BULETIN DE BUCUREŞTI Nu mă simt periclitat Ar fi caraghios să purtăm o cruciadă pentru conservarea purităţii bucureştene (admiţând că ar exista aşa ceva). Doar sclavii prejudecăţ ilor pot vedea un pericol în fiecare om care se stabileşte în Capitală. În ce mă priveşte, spaimele de genul „Vai, ce ne facem, ne-au năpădit judeţele“ ascund o mare doză de făţărnicie. Iar uneori mă fac să râd. Nu cred că Bucureştii reprezintă o redută asediată de poluanţi provinciali, nu cred că oltenii şi moldovenii trebuie priviţi cu neîncredere şi trecuţi prin carantină şi decontaminare, nu cred că Ardealul, Banatul sau Maramureşul sunt enclave ale perfecţiunii. Judecăţile casant-maniheiste pe această temă cad în ridicol şi deformează realitatea. Există oameni admirabili şi la Bârlad, şi pe Calea Rahovei, după cum există nemernici şi la Cluj, şi în Piaţa Palatului. Nu mă simt periclitat, stânjenit sau sufocat de cei care vin în Bucureşti. Le doresc să se adapteze ritmurilor din acest loc - dacă se poate, fără concesii de temperament şi atitudine. DE-AL CASEI Părere de „bucureştean sadea“ Punctul pe „i“ în chestiunea provinciei care ia cu asalt Capitala nu-l putea pune decât un bucureştean get-beget. Dan C. Mihăilescu, „bucureştean sadea (chit că născut la mahala)“, cum însuşi criticul se defineşte, a văzut cum provincia „a invadat“ Capitala natală de-a lungul timpului. „Ştim din «Steaua fără nume» a lui Mihail Sebastian că numai frecventarea Capitalei sau a norocoşilor ei locuitori îi poate aduce bietului muzician din provincie capitalul necesar pentru cumpărarea unui... corn englezesc“, explică criticul bucureştean. Spune însă că „nu se poate spune că procentul de olteni sau ardeleni, de ieşeni, bucovineni sau bănăţeni, va fi dăunat vreodată cu ceva“. „Despre fluviile de provinciali care se lasă, de secole, absorbiţi de «tentaculele» şi mirajul Bucureştilor, ei nu fac mai mult rău decât bine. Bogăţia rezidă (şi) în diversitate, nu doar în unitate şi omogenitate“, spune criticul. El ar fi totuşi adeptul filosofiei de pe vremea lui Ion Creangă, „decât codaş la oraş, mai bine-n satul tău fruntaş“. „Eu astfel aş fi procedat. Să fie vorba de resemnare? Sau de un simplu şi binecuvântat realism? Dar cine-l poate judeca pe cel care alege plecarea?“, adaugă Dan C. Mihăilescu.