Cu o singură excepție notabilă, cele două flageluri seamănă între ele ca două picături de sânge.
Marea Resetare este un plan colosal prin care se dorește schimbarea din temelii a lumii.
Promotorii Marii Resetări – teoreticieni, lideri politici, șefi de companii și activiști – cer folosirea pandemiei de COVID ca oportunitate pentru realizarea acestei revoluții globale.
Astfel, criza sanitară este ideologizată. Încărcată politic. COVID-ul devine Covidism.
Între Covidism și Comunism sunt numeroase similitudini.
Ambele ambiționează să instaureze o Nouă Ordine Mondială, prezentată ca Raiul pe Pământ.
Covidismul, asemenea comunismului, visează la crearea unui Om Nou, care să stăpânească Lumea Nouă.
Deși ambele ideologii maimuțăresc Creaționismul, ele repudiază orice relație și revelație transcendentă. Dumnezeu nu există. Omul Vechi, avându-i ca părinți pe Darwin și Supa Primordială, se recreează singur, într-o variantă îmbunătățită, transformându-se în Om Nou.
Prin acest proces de auto-înnoire, el restaurează și lumea înconjurătoare, degradată de Omul Vechi.
Materialismul științific este principiul tutelar al covidismului, la fel ca în comunism. Știința este singura certitudine. Dumnezeu este doar o amăgire. Un construct idilic și vetust. Religia a fost decretată opiul popoarelor și așa trebuie să rămână.
Pătura emancipată și avansată, cea dintâi pătrunsă de aceste idei luminoase, formează elita ce își asumă misiunea de a crea Omul Nou și Lumea Nouă. Nomenklatura.
Din cauza păcatelor și racilelor ancestrale, Omul Nou și Lumea Nouă nu se pot naște fără durere. Acest lucru determină tendința firească a Omului Vechi de a se deroba. De a se zbate. De a protesta.
Elitelele – comunistă de ieri și covidistă de azi – nu trebuie să se lase impresionate. Medicul este singurul care știe ce tratament trebuie aplicat pentru a vindeca Lumea. Chiar dacă doare.
Tratamentul trebuie aplicat chiar și împotriva voinței Omului Vechi, bolnav. Cu cât suferința este mai mare, cu atât este semn că tratamentul își face efectul.
Asemenea religiei, și democrația se dovedește revolută. Este absurd ca un Om Vechi, de la talpa societății, să aibă aceeași putere de decizie cu un Om Nou, din elita luminată.
De aceea, Omul Vechi îi deleagă Omului Nou puterea politică până la sfârșitul Revoluției-Resetării. Când pe fața Pământului vor fi numai Oameni Noi, atunci egalitatea se va reinstaura firesc.
Omul Vechi este legat de formele trecutului: familie, patrie, biserică. Se agață de ele reflex, ca un nou-născut care strânge cu pumnii lui mici degetul mamei.
Aceste forme ale trecutului trebuie să dispară. Legătura cu ele trebuie distrusă. Omulețul Nou trebuie încredințat unei Mame Surogat, cu o înaltă conștiință civică. Aceasta este Elita.
Omul Nou, fără familie, țară, biserică, iubește întreg Pământul, nu bucățele din el. Covidismul, ca și comunismul, este internaționalist. Kovintern.
După modelul comunist, covidismul dorește și el eliminarea proprietății private și a banilor.
Proprietatea privată va fi lichidată odată cu atingerea unor plafoane de datorii nesustenabile. Indivizii vor da faliment asemenea companiilor. Ei vor deveni, astfel, total dependenți de Noua Ordine. Supraviețuiește doar cine se supune și este util. Cine devine Om Nou. Oamenii Vechi vor fi socotiți rebuturi și eliminați pe diferite căi.
Banii vor continua să existe, pentru o perioadă de tranziție, până la lichidarea proprietății. Doar bani electronici, perfect controlabili.
După falimentul personal, indivizii vor primi un venit garantat cu care să închirieze cele necesare traiului. Nesupunerea față de Noua Ordine va atrage penalizări, după modelul Creditului Social din China.
***
Profesoara explică elevilor cum va fi în comunism:
„Nu vor mai exista bani. În fiecare piață, va exista un morman uriaș de cartofi. Oricine va putea merge acolo oricând să își ia câți cartofi dorește. Ați înțeles, copii?” - „Tovarășa, dar mie nu-mi plac cartofii!” - „O să-ți placă, Bulă, o să-ți placă…”
***
După falimentul indivizilor și al majorității companiilor – zdrobite de câțiva coloși aleși de Elită – va veni rândul statelor. Sufocate de datorii, cu economiile blocate de lockdown, vor apărea curând primele țări în incapacitate de plată. Împreună cu ce a rămas din avuțiile lor naționale, ele vor intra în posesia creditorilor: Elita.
Grecia-2015 a fost un experiment reușit.
În lipsa proprietarilor titulari, statele vor dispărea. Se va crea un mare guvern mondial, format din cele mai reușite exemplare de Oameni Noi. Rolul său: pe ruinele Lumii Vechi, să construiască Lumea Nouă. Mult mai luminoasă și mult mai frumoasă. Build Back Better.
***
Covidismul și comunismul se impun prin teroare. Aici apare diferența fundamentală dintre ele.
Fidel materialismului dialectic și istoric, comunismul recurgea la o teroare - să-i spunem așa - „materială”. Opresiunea era una fizică: de la munca silnică pe șantiere și schingiurile din beciurile securității, la foamea și frigul din case, teroarea viza mai cu seamă trupul.
Oamenii puteau socializa. Se vizitau, dădeau petreceri și ceaiuri, sărbătoreau.
Teatrele, cinematografele, restaurantele erau deschise. Indiferent cât de discutabile erau programul și meniul, indiferent cât de frig era în săli și cât de necruțătoare era cenzura, oamenii se bucurau de prilejul unei ieșiri.
Deși demolate câteva, bisericile au fost în permanență deschise. Au continuat să ofere asistență religioasă: să boteze, să cunune, să îngroape creștinește. Regimul nu a îndrăznit să se amestece în tipicul bisericesc și să-l schimbe. Nici unui politruc, oricât de troglodit, nu i-a trăznit prin cap să spună că Împărtășania îmbolnăvește și Botezul ucide.
Pe scurt, cu toate privațiunile, oamenii se bucurau de viață. Și uneori, cu toate riscurile, înjurau ca să se mai răcorească. Nădejdea că mâine va fi mai bine nu le-o putea lua nimeni.
Paradoxal, covidismul, deși fondat pe o maladie trupească, este radical diferit. Teroarea lui atacă mai cu seamă sufletul. Frica de boală a provocat mutații spectaculoase în indivizi.
Într-un an de zile, viața s-a schimbat radical pe planetă. Oamenii privesc resemnați cum civilizația se prăbușește. Acceptă supuși să se ascundă în bârlogul numit domiciliu, într-o hibernare toxică al cărei sfârșit se îndepărtează de la o zi la alta.
În rest, zac, agonizează, se sting, bombardați de propaganda otrăvită. Înfricoșați, certați, culpabilizați pentru vina de a exista. Vite așteptând abatorul.
Orice strop de bucurie le este refuzat. Nu au voie și nu au unde să iasă. Teatrele, cinematografele, restaurantele stau mai mult închise. Când se deschid, o fac după reguli draconice, care îți taie tot cheful.
Aparentul hatâr de a menține deschise bisericile s-a transformat în chin. Să-l adori pe Dumnezeu cu masca pe față, să te împărtășești pe ascuns. Să nu intre gaborii cu bocancii în biserică și să strice Litughia.
Familiile sunt rupte. Prietenii, separați. Aproapele, depărtat. Vizitele sunt drastic restrânse. Sărbătorile, reglementate draconic. Cu masca pe figură, așteptând rândul la masă.
Plecarea de la locul vizitei trebuie planificată atent. Pentru a nu întârzia după stingere, ca în vremea camuflajului, în război.
Oamenii sunt recunoscători pentru singurele două privilegii care li se îngăduie fără îngrădire: să muncească și să cumpere de la supermarket. Furnici fără suflet, trudind silnic pentru binele furnicarului.
Teroarea comunistă era una brutală, bolșevică. După chipul necioplit al lui Stalin.
Teroarea covidistă este una perfidă, asiatică. După chipul unsuros al lui Xi Jinping.