După ce ieri am urmărit mai toate știrile despre nașterea noului guvern, o întrebare mi-a rămas fără răspuns: de ce s-a grăbit Klaus Iohannis să anunțe că negocierile dintre moașele Cabinetului sunt în impas?
Ce altceva înseamnă anunțul că amână anunțarea numelui viitorului prim-ministru, dacă nu o recunoaștere a faptului că politicienii cu care s-a întâlnit săptămâna trecută, înainte de a pleca spre Bruxelles, nu au reușit să tranșeze țara în felii îndestulătoare pentru fiecare dintre ei?
Dacă ar fi impus un nume și i-ar fi trimis pe toți înapoi la masa de negociere, și-ar fi manifestat puterea pe care deja oricum toți o bănuim că o are asupra PNL, USR-PLUS și, mai recent, UDMR. O campanie începută prin declamarea necesității unor alegeri consumate cât mai urgent și încheiată prin celebra definire a obiectivului prezidențial ca ”menținerea PSD în afara deciziei politice” s-ar fi încheiat perfect prin impunerea unui nume la scurt timp după validarea procesului electoral. Era un semn de pitere absolută și nu cred că e un lucru care l-ar deranja.
Numai că alianța celor trei formațiuni nu e una obișnuită. Având o majoritate fragilă, nu-și pot permită să refuze pe nimeni. Dacă un singur partid refuză să participe la asociere, totul se prăbușește.
De fapt, dacă un grup de parlamentari se retrage, asocierea se va destrăma și până iei alții de la PSD sau AUR durează.
Prima ipoteză e că blocajul din jurul funcției de președinte al Camerei Deputaților (în fapt colac de salvare pentru pozițiile din partide ale lui Ludovic Orban și Dan Barna) se va rezolva prin ”dispariția” unuia dintre negociatori, cum s-a mai întâmplat de multe ori în situații tensionate politic.
O citație, se știe, detensionează negocierile de te și miri de la ce se luaseră înainte. Dacă nu se întâmpla acest lucru în zilele următoare și echipele de negociere rămân cu aceeași componență iar blocajul rămâne în picioare este posibil ca Iohannis să fi câștigat luni doar un răstimp, în care să crească suspensul, ca mai apoi să se prezinte ca salvator, oferind numele care să salveze ”Coaliția Mea”, care să voteze ”Guvernul Meu”.
Între timp, cu ajutorul PSD, care poate fi bănuit de multe, dar nu cred că și-l dorește pe Dan Barna președinte de Cameră, dacă Ludovic Orban și-o mai dori șefia o poate lua.