Data trecută Donald Trump l-a bătut pe Klaus Iohannis pe umărul drept. Ne-a costat șase miliarde de dolari. Acum cît dracu o să ne coste bătutul pe celălalt umăr?!

Președintele Klaus Iohannis se află la Washigton într-o vizită de două zile avînd drept principal moment întîlnirea de la Casa Albă cu președintele american Donald Trump. Despre această vizită opinia publică din România a aflat dintr-un Comunicat al Administrației prezidențiale dat publicității pe 6 august 2019.

Cităm:

„Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va efectua în perioada 19-20 august a.c. o vizită la Washington D.C., la invitația Președintelui Statelor Unite ale Americii, domnul Donald J. Trump. Astfel, marți, 20 august a.c., va avea loc, la Casa Albă, întrevederea oficială a Preşedintelui României cu Președintele Statelor Unite ale Americii.” Casa Albă a difuzat și ea un Comunicat, din care cităm:

„Președintele Donald J. Trump îl va primi la Casa Albă pe președintele României Klaus Iohannis pe 20 august 2019. ”

Momentul nu e o premieră în relația dintre Klaus Iohannis și Donald Trump. Pe 9 iunie 2017, a avut loc o întîlnire la Casa Albă între Klaus Iohannis și Donald Trump. Un Comunicat al Administrației prezidențiale din 1 iunie 2017 ne anunța evenimentul. Citez: „Președintele României, domnul Klaus Iohannis, va efectua în perioada 4-9 iunie a.c. o vizită în Statele Unite ale Americii.

Elementul central al acestei vizite este constituit de întrevederea oficială a Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, cu Președintele Statelor Unite ale Americii, domnul Donald J. Trump, în data de 9 iunie a.c.”

Casa Albă a difuzat la vremea respectivă un Comunicat din care cităm: „Președintele Donald J. Trump îl va primi pe președintele României, Klaus Iohannis, la Casa Albă, pe 9 iunie, pentru o vizită de lucru.”

Din start sesizăm o uriașă diferență între cele două momente. În 2017 avem de a face cu o vizită de mai multe zile a lui Klaus Iohannis în SUA, care culminează cu întredeverea de la Casa Albă.

În 2019, avem de a face cu o vizită în SUA avînd întrevederea de la Casa Albă drept singur obiectiv.

În 2017, imaginea publică sugerată era a unei vizite mai ample (Klaus Iohannis s-a întîlnit cu o sumedenie de oficiali americani) în cadrul căreia a avut loc întîlnirea de la Casa Albă. Momentul de la Casa Albă, chiar dacă o culme a vizitei, e înscris din punctul de vedere al comunicării publice, în seria de întîlniri la nivel înalt ale președintelui român. Nu-i exclus ca și acum Klaus Iohannis să se întîlnească cu oficialități americane. Sigur e că s-a dus în America special pentru această întîlnire. Sigur e că, spre deosebire de momentul din 2017, Klaus Iohannis se deplasează la Washington la invitația lui Donald Trump.

La invitația lui Donald Trump?

 În realitate, e vorba de o convocare. În stilul convocării la Kremlin pe vremuri a Ștabilor din țările socialiste.

Contrar neghiobiilor vînturate de PSDști, vizita la Washignton nu e aranjată de Klaus Iohannis pentru a avea în fața românilor beneficiile unei bătăi pe celălalt umăr a președinteelui american. A fost impusă lui Klaus Iohannis de Donald Trump. Și Klaus Iohannis, care are nevoie ca de aer pentru campania electorală de imaginea că Donald Trump îl bate pe umăr, a acceptat fără să clipească. Și - sînt sigur- va accepta tot ce-i va vîrî pe gît Donald Trump. Să punem față-n față cele două momente și din punctul de vedere al motivelor celor două întîlniri. Cea din 9 iunie 2017 în viziunea Cotrocenilor din Comunicatul oficial:

„Întrevederea celor doi înalți oficiali va fi un excelent prilej pentru a discuta perspectivele de aprofundare și extindere a Parteneriatului Strategic dintre România și Statele Unite, pe toate palierele relevante, inclusiv în contextul în care în acest an se împlinesc 20 de ani de la lansarea acestuia. Astfel, Președintele Klaus Iohannis va aborda prioritățile de acțiune în cadrul relației bilaterale și va reconfirma angajamentul ferm al țării noastre de a rămîne un aliat predictibil, stabil și de încredere al Statelor Unite.” Casa Albă e mai puțin vorbăreață:

„Președintele Trump așteaptă cu nerăbdare să discute mijloacele pentru a adînci pe mai departe legăturile și a întări parteneriatul strategic dintre Statele Unite și România.”

Comunicatul din 6 august 2019 al Cotrocenilor prezintă astfel motivele întrevederii:

„Cu prilejul întrevederii, Președintele Klaus Iohannis și Președintele Donald J. Trump vor discuta despre întărirea și dezvoltarea în continuare a Parteneriatului Strategic puternic și dinamic dintre România și Statele Unite ale Americii, în toate dimensiunile sale, inclusiv în plan securitar și economic. Președintele României va evidenția, și cu această ocazie, faptul că țara noastră va continua să fie un partener strategic solid și un aliat responsabil și de încredere al Statelor Unite ale Americii, una dintre prioritățile politicii externe a României fiind consolidarea relației transatlantice și a securității spațiului euroatlantic.”

Viziunea Casei Albe e nițel diferită: „Cei doi lideri vor discuta cum vor putea înfrunta mai bine provocările pe securitate pe care le întîmpină Statele Unite și România precum și promovarea parteneriatelor imparțiale și reciproce pentru comerț și energie. Vizita va avea loc pe parcursul comemorării României a 30 de ani de la căderea comunismului și a celui de al 15-lea ani de cînd România a devenit membru NATO. Președintele așteptă cu nerăbdare să celebreze aceste comemorări alături de președintele Iohannis.”

În ambele Comunicate, Klaus Iohannis ține să-și ia un fel de angajament public înaintea întîlnirii. Aflăm astfel, în 2017, că Președintele Iohannis „va reconfirma angajamentul ferm al țării noastre de a rămâne un aliat predictibil, stabil și de încredere al Statelor Unite”, iar în 2019, „va evidenția, și cu această ocazie, faptul că țara noastră va continua să fie un partener strategic solid și un aliat responsabil și de încredere al Statelor Unite ale Americii”.

Excesul de precizie naște confuzie, zicea Camil Petrescu. De ce ține Klaus Iohannis să reietereze angajamentul privind parteneriatul strategic? E o întrebare de bun simț. Dacă nevasta nu-ți pune la îndoială faptul că-i ești credincios, e absurd s-o asiguri de dimineață pînă seara de angajamentul tău că n-o vei înșela cu alta. La fel și în cazul lui Klaus Iohannis. De ce e nevoie să-și tot reia angajamentul de loialitate față de America?

Răspunsul ni-l dă o scurtă privire asupra politicii lui Donald Trump din ultimul timp. Președintele american se află într-un război deschis cu Germania, actuala stăpînă a Uniunii Europene. Acest adevăr a depășit demult nivelul informațiilor de culise. Războiul e pe față. Din acest război fac parte și încurajările fățișe ale lui Donald Trump pentru liderii europeni care cîrtesc împotriva celui de-al patrulea Reich, de la Mateo Salvini pînă la Victor Orban. Klaus Iohannis și-a dobîndit nu numai în România, dar și în Europa, renumele de pudelul lui Angela Merkel. A fost și este în România o slugă a Germaniei. Ceva asemănător domnilor fanarioți în raport cu Înalta Curte Otomană. Klaus Iohannis știe că Donald Trump știe că e pudelul lui Angela Merkel. Vrînd să fie bine cu ambele părți în conflict, potrivit năravului românesc al celor două luntri, el nu contenește să facă lui Donald Trump jurăminte de credință.

De ce-l cheamă Donald Trump pe Klaus Iohannis la Washington?

Donald Trump se laudă pe toate drumurile cu talentul său – format de pe vremea cînd era om de afaceri- de a obține de la cineva tot ceea ce-și propune. Donald Trump se dă de ceasul morții să mai găsească pe planetă un neghiob, care, în schimbul unei strîngeri de mînă sau a unei bătăi pe umăr, să- i dea tot ceea ce vrea el. Ceva cu care să se dea apoi mare în fața americanilor:

Vedeți ce geniu al negocierilor sînt?! Că acesta e scopul chemării lui Iohannis la Casa Albă ne spun și declarațiile lui Klaus Iohannis de la o întîlnire informală cu presa despre vizita în SUA. După ce a pus flașneta cu vizele, Klaus Iohannis a lăsat să se înțeleagă că e chemat de Donald Trump pentru a face grave concesii președintelui în mai multe chestiuni de interes național:

Chestiunea gazelor din Marea Neagră. Chestiunea sporirii numărului de militari americani în România. Nu ne-o cere America, ne căciulim noi să fie și mai mulți militari americani. Chestiunea boicotării Huawei.

Asta e ceea ce i s-a zis înainte de vizită că trebuie să facă în schimbul onoarei electorale de a fi primit de Donald Trump. Donald Trump e faimos și pentru imprevizibilitatea sa.

Cine știe ce-i va mai trece prin cap să-i ceară lui Klaus Iohannis chiar în timpul vizitei!

Premierul României a declarat duminică seara la emisiunea lui Răzvan Dumitrescu de pe Antena 3:

„Bineînţeles, eu sper ca domnul preşedinte să nu vină cu anumite lucruri pe care guvernul să le implementeze și care efectiv nu au făcut obiectul unor discuții (...)”.

Cum adică Klaus Iohannis ar putea veni de la Casa Albă cu o serie de angajamente în numele României care n-au făcut obiectul unor discuții? Ce știe Viorica Dăncilă și nu ne spune? Nu cumva că Klaus Iohannis, interesat electoral să fie bătut de Donald Trump și pe celălalt umăr, e gata să ne vîndă cu țară cu tot numai să se pricopsească el cu un al doilea mandat?

Data trecută bătutul pe umărul drept ne-a costat 6 miliarde de dolari. Acum cît dracu o ne coste bătutul pe celălalt umăr?!

N.B. La întîlnire se va discuta și Cazul Caracal? Nu de altceva, dar noi credem că finalul poveștii pe care scenariștii nu l-au scris încă depinde de discuția de la Casa Albă. De aceea anchetatorii trag de timp în chip evident. Ca să vadă cum se va încheia discuția de la Casa Albă despre Cazul Caracal.