Nu ar fi înţelept ca România să intre sub incidenţa Pactului Euro Plus de la 1 ianuarie 2013, iar ţara trebuie să aibă rigoare, să încerce să se disciplineze bugetar şi să se menţină spaţiul de manevră, a declarat economistul Daniel Dăianu, care a participat la elaborarea Studiilor de Strategie şi Politici - SPOS 2011.
"Pentru o ţară ca România este periculos să gândească un nivel al datoriei publice în PIB de 60%. Este o ţintă pentru cei care sunt foarte sus şi care trebuie să coboare. Pentru noi este o prostie să ne propunem să ajungem la 60%. Aici suntem pe aceeaşi undă de gândire cu colegii de la Banca Naţională a României şi alţi economişti care spun că pentru noi dacă trecem de 40% intrăm într-un teritoriu foarte periculos unde putem să fim daţi peste cap de evoluţia acestor variabile, şi anume cursul de schimb, nivelul dobânzilor, deci o externalitate negativă. Toate acestea trebuie să se aibă în vedere", a afirmat Daniel Dăianu.
Potrivit acestuia, aşa cum este construit în prezent Europactul este ca o cămaşă de forţă. "Prevederile sunt foarte contrângătoare. Lecţia crizei este că ai nevoie de spaţiu de politică. Pentru cei din zona euro care nu au acest spaţiu este o nenorocire că nu pot să folosească deprecierea. Nu pot face nimic", a mai spus acesta.
Ce prevede Pactul bugetar
Pactul de Guvernanţă Fiscală, semnat de 25 de state membre ale UE, inclusiv de România, stabileşte o limită de 0,5% din PIB a deficitului bugetar structural şi un nivel al datoriei publice sub 60% din PIB, pentru a fi evitate riscurile privind sustenabilitatea pe termen lung a finanţelor publice. Deficitul bugetar maxim ciclic, inclusiv cel structural, prevăzut de Pact, se va încadra în limita maximă de 3% din PIB.
Potrivit documentului, dacă se înregistrează abateri faţă de aceste nivele, se va declanşa automat un mecanism de corecţie, ce trebuie introdus în legislaţia naţională, la fiecărei ţări semnatare ca ''regulă de aur'' privind limitarea deficitului structural. Dacă un stat membru nu transpune aceste două prevederi în legislaţia naţională, poate fi sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Nerespectarea deciziei acestei instanţe poate duce la o sancţiune financiară de maximum 0,1% din PIB-ul ţării respective.