Octavian Soviany este un nume mai putin cunoscut publicului larg, dar cu o rezonanta bine meritata in lumea noastra literara, care i-a recunoscut competenta si finetea de critic de poezie.
El nu e insa numai un analist, ci si un practician al versului: unul dintre acele contraexemple ce pot fi aduse tezei maioresciene conform careia intre poeti si critici exista o incompatibilitate radicala. E drept ca formula plachetei sale „Dilecta” (Editura Cartea Romaneasca, 2006) nu este cea a poeziei de viziune, cu deplasarea limitelor realului.
Autorul, dimpotriva, cauta si subliniaza conventia, un cod amoros suprapus unuia literar. Limbajul este centrat pe seductia femeii iubite, intr-un decor occidental sau oriental smuls realitatii prozaice si minutios cosmetizat, ca la orice Curte ce se respecta.
Suntem departe, aici, de implinirea erosului frust, rural, ilustrat de numerosi poeti autohtoni. Intalnirea la fantana sau la hora cu o femeie plesnind de sanatate si fata rosie ca focul lasa loc combinatiilor curtenesti, intrigilor si barfelor subtiri care incheaga o atmosfera.
Florica, Ileana, Maria vanate de flacaii satului si cantate, cu anumite sperante, de poetul plecat de la vatra si ajuns domn mare la Bucuresti le au drept corespondente pe Dilecta desnuda si roscata Adora - personaje urmarite cu vizibila pofta, dar tot atata ipocrizie sociala, de conti, marchizi, duci care stiu sa-si tina rangul.
Intreg ecranul imaginatiei si memoriei masculine e ocupat de aceste femei ravisante: „Am pregatit cu grija alcovul pentru noapte./ Miros a despartire, cu toate astea, crinii./ Adora, ai pe buze doar miere si doar lapte,/ Dar ce-si soptesc in taina, sub corturi, beduinii?/ Amaraciunea noastra e-un cos cu rodii coapte.// De dragul tau, Adora, am scris aceasta carte,/ Rubin punand in slove, venin si catifea./ Amarul ma doboara si seamana a moarte,/ Grumazul tau de fildes aduce tot cu ea”.
Femeia e asediata cu complimente mestesugite, transformata, pe rand, in Venera si Madona, mangaiata cu gandul si cu fapta ori venerata ca o icoana. Comparatiile flatante abunda. Intreg universul pare creat pentru a o pune in lumina.