DANIEL CRISTEA-ENACHE: Scriitorincul

Ce este scriitorincul? O structura-amfibie, precum aceea a ornitorincului, carnivorul cu cioc de rata si membrane inotatoare.

Desi e un spirit conservator, aderent la ideea de traditie si la valorile tari din campul filosofic si literar, Dan C. Mihailescu inoata cu voluptate in oceanul mediatic al actualitatii, exploatand la maximum permisivitatile postmodernismului, pentru a i le reprosa in adanc. Situatia are farmecul ei.

La noi, toleranta postmoderna e clamata tocmai de fanatici docrinari care mai mult dauneaza, prin prestatia lor, conceptelor „aparate” (Ion Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu sunt exemple semnificative), in timp ce criticii corectitudinii politice au un succes nebun, intrunind sufragiile specialistilor si cucerind, pe termen lung, publicul larg (Octavian Paler, Andrei Plesu, Dan C. Mihailescu).

Scriitorincul e barbat, alb si heterosexual, astfel ca il pretuim (sau nu) pentru ceea ce gandeste si il apreciem (ori ba) pentru ceea ce scrie - iar nu pentru elemente valorizante din evanghelia PC, combatand o discriminare pentru a impune o alta. Omul e credincios si familist, parolist intr-un timp cand tot mai multi isi dau cuvantul si tot mai putini si-l tin. Insul civic este atras de Dreapta si scarbit, efectiv, de Stanga.

Criticul e impartit, cu rest, intre trecut si prezent, figuri exemplare ori bizare din istoria literara, respectiv ultimele aparitii editoriale, recenzate cu aplicatie pe toata durata Tranzitiei.

Exceleaza in comentarea memorialisticii, a jurnalelor si a altor componente din sfera literaturii eului; e bun in metacritica si in critica prozei; mai ezitant insa in cea de poezie, care pretinde alte instrumente si o speciala frecventa de unda. In tot ce scrie (de la studiile caragialiene ori cioraniene la tabletele pe varii subiecte „la ordinea zilei”), are o amprenta stilistica inconfundabila.

De la un punct incolo, iti devine indiferent ce spune despre o carte, cum o valorizeaza, in ce compartiment axiologic si tematic o inscrie. Esti atras si cucerit de parcursul scriitorincului, de modul intotdeauna insolit in care stie sa comenteze literatura, vorbind totodata despre sine.