Cu toata isteria creata de noi, oamenii, in perioada premergatoare sarbatorilor, cu toata oboseala acumulata si cu toate neajunsurile care fac parte si ele din tumultul acestei perioade, Craciunul ramane cea mai frumoasa sarbatoare a romanilor, Sarbatoarea Bucuriei.
Momentul nasterii este, si in zilele noastre, unul dorit, asteptat cu sufletul la gura si incarcat de sentimente afective. Cu atat mai mult, nasterea Pruncului Iisus, Cel care avea sa ofere omenirii un cadou inegalabil -posibilitatea mantuirii-, este un moment al bucuriei, al implinirii celor vestite, al plinirii omenirii si al multumirii sufletesti.
Tocmai de aceea, legat de sarbatoarea Nasterii Domnului, vreau sa vad exclusiv partea plina a paharului. Craciunul ne ofera minunea venirii pe lume a Mantuitorului, a Celui care s-a jertfit pe Sine, din dragoste pentru noi, oamenii. El este Fiul minunat.
Colindul este, dupa parerea mea, chintesenta acestei sarbatori, pentru ca, pe de o parte vesteste in cant si versuri sublime Nasterea Domnului, iar pe de alta parte ne incarca de emotie, altfel decat la orice alta sarbatoare. Faptul ca astazi colindul este ba „saxofonizat“, ba „taragotizat“, nu scade cu nimic din autenticitatea traditionala a Craciunului. As indrazni sa spun chiar ca aceste „noutati“ dau o dimensiune reala a bucuriei oamenilor, a placerii de a se implica direct tot mai mult si tot mai multi, precum si a dragostei exprimata intr-o diversitate ampla.
Colindul ne unge sufletele, ne „obliga“ sa incercam o cat de cat purificare a sinelui si ne introduce in lumea reala, de ieri si de azi. Colindul este „abecedarul“ crestin al copiilor, versurile si linia melodica persuasandu-i intr-atat incat primele notiuni despre divinitate sunt imediat insusite.
Curatenia interioara a copiilor iese si mai mult in evidenta odata cu aceasta sarbatoare, odata cu invatarea colindelor, odata cu colindatul propriu-zis. Ei se simt in largul lor, pentru ca Iisus este acum prunc, e unul de-al lor, ba chiar mai mic, si care are nevoie de „prieteni“. Or, cine poate fi mai bun prieten al copiilor decat tot un copil. Ei il preamaresc, prin cant, prin gesturi simple, dar marete, pentru ca e Fiul lui Dumnezeu, dar si-L si apropie pentru ca e mic si are nevoie de cineva mai mare care sa-L ocroteasca.
Seara de Ajun, apoi ziua de Craciun sunt de o incarcatura aparte, sunt sublime si inegalabile, sunt ceea ce cu totii asteptam sa se intample. Parca niciodata nu simtim mai acut nevoia de a fi impreuna cu familia, cu cei dragi, cu cei nevoiasi, chiar. Si pentru ca am amintit de cei nevoiasi, acum este momentul prielnic de a face un bine dezinteresat cuiva. Cuiva pe care nu-l cunoastem, de la care nu asteptam rasplata si pe care ni l-am dori fericit macar o zi-doua.
Bucuria acestei sarbatori o simtim mai ales daca impartasim satisfactia noastra si celor mai putin ajutorati, si celor mai putin avuti, si celor mai putin norocosi. Bucuria impartasita este bucuria deplina. Nimeni nu ne opreste sa „gustam“, acum, din bucuria deplina, trebuie doar sa deschidem ochii, sa-l vedem pe cel pe care pana acum nu l-am vazut si sa ne bucuram impreuna. Este o reteta al carui succes nu poate fi pus la indoiala. Trebuie doar sa incercam, si succesul e garantat.
Recomandările noastre
