Este singurul care a făcut propagandă și în presa dinainte de ’89. Am fost colegi la ziarul „Informația Bucureștiului”. El a venit acolo de la Comitetul Municipal de Partid al Capitalei, reușind să îl dea afară, cu ajutorul unui scandal provocat de Elena Ceaușescu, pe unul dintre cei mai iubiți colegi ai noștri, Pavel Irimescu.
Acesta lucra în clădirea de pe strada Brezoianu, unde se afla atunci ziarul, încă de la „Universul”. Era poate cel mai iubit șef, dar Dan Constantin i-a venit de hac. S-a integrat printre noi și nu mi-a displăcut atunci. Era genul de activist, simpatic și băiat bun.
De la bun început am avut impresia că nu știe să scrie. Și nici nu era nevoie. În ultimele două decenii nu am reținut nici un articol semnat de el. Dar văd că îl critică pe Ion Cristoiu cu niște cuvinte care să îi placă lui Dan Voiculescu. În orice fel ai privi lucrurile, Ion Cristoiu deține deocamdată recordul național în ziaristică. În această reîncarnare, între el și Dan Constantin ar fi foarte puține legături. Din câte îl cunosc eu pe Dan este imposibil să și creadă obrăzniciile pe care le scrie despre Cristoiu. Am auzit că are cel puțin 5000 euro pe lună.