In 2005 aparea la Humanitas o carte ca un fier inrosit pentru umerii impovarati de utopii sangeroase ai stangii franceze: „Corectitudinea istorica”, de Jean Sevillia.
Demitizand una cate una legendele cultivate de mesterii ideologi ai socialismului parizian, irepresibil macerati de perverse nostalgii slavofile (Revolutia Franceza, Comuna din Paris, Afacerea Dreyfus, Frontul Popular, Rezistenta), Sevillia se intreba in final, pe buna dreptate: „De ce sa fie stigmatizata Noaptea Sfantului Bartolomeu si sa nu fie denuntata intoleranta hughenotilor? De ce sa fie criticat arbitrarul regalitatii si sa se omita ca Revolutia n-a recunoscut niciodata dreptul la dezacord politic? De ce sa fie blamat antisemitismul anilor 1900, fara a blama anticlericalismul care izbucnea in aceeasi epoca? De ce sa trecem sub tacere faptul ca nu toti rezistentii erau de stanga, dupa cum nici toti colaborationistii nu erau de dreapta? De ce sa fie condamnata actiunea armatei franceze din Algeria fara a arata terorismul FLN?”.
Excrescenta a corectitudinii politice - o strategie devastatoare pentru tot ce inseamna adevar si formare spirituala a tinerelor generatii -, corectitudinea istorica malformeaza si otraveste trecutul in numele unui viitor care, in esenta, cultiva reverii mensevice, menite sa umple golul falimentar al bolsevismului. Povestea celor inhamati la carul ideologiei marxizant-maoisto-castriste, invariabil antiamericane, o respune si mai raspicat Jean Sevilla in „Terorismul intelectual”, carte aparuta anul acesta tot la Humanitas, in traducerea Ilenei Cantuniari.
Este vorba despre acei activisti ai gandirii de stanga care in 1945 sustineau ca URSS este un paradis, dedicandu-i ode lui Stalin, care in 1960 propovaduiau decolonizarea ca unica, suprema rezolvare a saraciei endemice a teritoriilor de peste mari, care in 1965 ii salutau delirant pe Castro, Mao, Ho Si Min.
Tot ei aveau sa sustina ideologic coloanele inconstientei studentesti din mai 1968, sa exclame fericiti cand Pol Pot a cucerit puterea in Cambodgia, pentru ca in 1992 sa proclame disparitia statelor-natiune. In sfarsit, in 1999, „aceiasi oameni afirmau ca familia si morala erau niste concepte depasite”, pledand anti... orice insemna valoare etica traditionala si impotriva insasi ideii de Autoritate, sub orice forma.
Terorism intelectual de stanga, anarhism ideologic, minoritarism pledand in subtext cauza discriminarii pozitive. „Pentru intelectualitatea de pe Rive Gauche, orice stabilitate este o frustrare. Orice permanenta este o inchisoare. Orice fidelitate este o castrare. Familia inseamna inhibitie, sufocarea individului, morala retrograda”. In Franta, casatoria este cea mai rara din Europa, in conditiile in care se face o propaganda sustinuta in favoarea familiilor homoparentale. („A-i acuza de rasism si antisemitism pe aceia care critica prozelitismul homosexual inseamna a le rapi dreptul la replica”, subliniaza Sevillia).
Stiati ca pe 26 ianuarie 1977 aparea in „Le Monde” un manifest ce reclama depenalizarea relatiilor sexuale cu minori, textul fiind semnat de Louis Althusser, Roland Barthes, Simone de Beauvoir, Patrice Chereau, Jacques Derrida, Fran