Din 14 decembrie, criticul va semna rubrica literară „Cartea de vineri“, în pagina de cultură.
Cartea de vineri“, aşa se va numi rubrica săptă mânală pe care criticul Dan C. Mihăilescu - „Omul care aduce cartea“, de opt ani, la Pro TV - o va inaugura în „Evenimentul zilei“, pe 14 decembrie.
Cronica reputatului critic va putea fi citită în pagina de cultură, în fiecare vineri. Astăzi, Dan C. Mihăilescu împlineşte 54 de ani. EVZ îi urează „La mulţi ani!“ şi „Bun-venit în echipa noastră!“. EVZ: Tocmai când împliniţi 54 de ani, vă angajaţi din nou la o rubrică literară. De ce aţi ales EVZ? Dan C. Mihăilescu: Se întâmplă că împlinesc venerabila vârstă de 54 de ani. Şi uite că tot nu mă cuminţesc gazetăreşte! De ales ne-am ales reciproc pentru rubrica asta. În redacţia şi mai ales în Senatul EVZ am o redutabilă sumă de prieteni cu virtuţi... magnetizante, chef de lectură am nesmintit, cărţi apar, slavă Domnului şi editorilor, tot mai multe, mai frumoase şi provocatoare, iar publicul dumneavoastră (şi al „Cotidianului“) mi-e cel mai apropiat profesional şi sufleteşte. Sper să citim cu folos împreună. Ce vă propuneţi în rubrica „Cartea de vineri“ ? E limpede că într-o pagină A 4 de 20 şi ceva de rânduri, adică în trei mii de semne, nu poţi face cronică literară conform tradiţiei genului, ci doar o semnalare cât mai vioaie şi atrăgătoare, un verdict sprijinit pe câteva citate, o legătură cu contextul, cu antecedentele, cu evoluţia genului, mă rog, să arunci o nadă, să creezi o ispitire de lectură. Ce înseamnă să fii „Omul care aduce cartea“ la Pro TV, zilnic, de opt ani ? O răspundere din ce în ce mare. La început a fost un capriciu al postului şi aproape o joacă pentru mine. Asta, fireşte, după ce a fost cea mai cumplită provocare din viaţa mea. La început, când aşteptam din trei în trei luni să fiu scos în şuturi din grilă, vorbeam liniştit şi inconştient pentru „nebunii mei“, adică - îmi închipuiam eu - pentru câţiva iniţiaţi care-şi mai fac timp pentru lectură, din disperare sau plictis. Acum, când am văzut recent, într-un supliment al revistei „22“ dedicat TV-culturii, că emisiunea are o audienţă de 1,7, ceea ce presupune câteva sute de mii de spectatori zilnic, am înghiţit în sec. Asta te încarcă enorm şi preface joaca în pedagogie, obligând brusc subiectivitatea să se responsabilizeze şi instinctul ludic să se relativizeze. Totuşi, să te înhami la cărţi nu este o corvoadă, ci o voluptate. De ce aţi ales critica literară? De nevoie. Am început ca poet, imitându-mi extatic mentorul, pe Ioan Alexandru. Când mi-am înţeles mimetismul flagrant, verdictul de autoanulare lirică a fost cel dintâi pas în critica literară. După care - paseist fiind - am cotit-o spre istoria literaturii, la Eminescu, Caragiale, Blaga, Cioran. Apoi am alunecat în critica de întâmpinare, iar acuma visez să mă apuc de eseistică pe teme morale. Aţi publicat în ultimii ani trei volume despre „Literatura română în postceauşism“. Ce v-a impresionat cel mai tare din această literatură? Indubitabil, „Orbitorul“ lui Cărtărescu. Apoi „Adio, Europa“ şi tot ce înseamnă fenomenul Ion D. Sârbu. Romanele lui Dan Stanca, Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu. În poezie, Ioan Es. Pop, iar la eseu - apariţia lui Patapievici, cărţile lui Sorin Antohi, inteligenţa Alinei Mungiu, tăişul conservator al tânărului Mircea Platon... Mă rog, mă rezum la câteva nume, ca să vă dau o idee de lumea în care mă mişc. Pentru numele de ultimă oră, vă rog să mergeţi pe mâna lui Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian. Încolo, ca să ştie cititorii dumneavoastră la ce să se aştepte, sunt un maniac al memorialisticii şi corespondenţei, un pasionat de Bucureştii vechi, un conservator care pendulează euforic între Cioran şi Mircea Vulcănescu, între o seară cu cantate de Bach şi o dimineaţă rece pe munte. CARTE DE VIZITĂ Traducător al lui Ionesco Născut pe 12 decembrie 1953, la Bucureşti, Dan C. Mihăilescu a absolvit în 1976 Facultatea de Limba şi Literatura română. Între 1980 şi 2003, a fost cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi teorie literară „G. Călinescu“. Din 2000, prezintă zilnic emisiunea „Omul care aduce cartea“, la Pro TV. A editat suplimentul „Litere, arte, idei“ al „Cotidianului“, a publicat cronici în numeroase reviste şi cotidiene, are 15 cărţi proprii şi texte în zece volume colective. În 1982, a fost premiat de Uniunea Scriitorilor pentru debut, iar în 1999 pentru traducerea integrală a dramaturgiei lui Eugčne Ionesco.