Dan Andronic vorbeşte într-un interviu acordat EVZ despre prezentul şi viitorul PDL, despre strategia "radicală" a opoziţiei şi despre banii care au cumpărat conştiinţe în presă. Consultantul politic îi dă şi o notă premierului Emil Boc, ale cărui probleme de imagine le pune pe seama crizei economice. Andronic nu evită nici posteritatea lui Traian Băsescu, precizând că o eventuală candidatură a Elenei Udrea la prezidenţialele din 2014 ar fi inoportună.
EVZ: Vedeţi un viitor politic pentru PDL? Dan Andronic: Cu excepţia unui accident, care a fost PNŢCD-ul, generat de nişte greşeli strategice majore, nu cred că un partid va mai dispărea din punct de vedere electoral.
Dovadă că PDL rămâne la un nivel electoral între 15 şi 20 la sută. Dacă în 2012 se va înregistra un reviriment economic, atunci lucrurile vor arăta mult mai bine pentru ei. Dacă nu, vor fi în zona de care vă spuneam. Dacă ar fi să daţi o notă Guvernului Boc la capitolul imagine, care ar fi aceea? Mi-e greu să dau o notă, pentru că nu putem vorbi în ansamblu. În România, premierul contează. Ar trebui să compar cu alţi prim-miniştri aflaţi într-o situaţie asemănătoare. Cred că Emil Boc e undeva pe la 7-8. Mai curând 7 decât 8. Eu sunt sceptic însă în aprecieri de tipul acesta. Lucrând cu două guverne, am învăţat că imaginea contează, dar nu e totul. Imaginea e totuşi importantă... Când nu ai bani, te mai interesează imaginea? Noi am avut un anumit comportament în materie de cumpărături, până în 2008. Lucrurile s-au schimbat. Te mai interesează că te duci la Crângaşi să faci piaţa, pentru că ai mai puţini bani, în loc de Carrefour?
Argumentul e corect, cu menţiunea că eu nu particip la alegeri şi nu cer voturi. Nu, dar se poate ajunge în această situaţie şi din vina ta şi din vina altora. Faptul că lucrezi într-o firmă care dă faliment, nu e vina ta. Tu ţi-ai făcut treaba bine, dar există ceva care s-a rupt deasupra ta şi poate chiar deasupra managerilor firmei.
Problema de imagine a PDL e generată de o problemă reală. Nu e o problemă de imagine generată de greşeli de strategie. Şi Obama are probleme mari de imagine, nici Sarkozy nu se simte foarte bine. E o întreagă lume civilizată zguduită de o criză acută.
PDL a gestionat prost, în 2010, comunicarea unei probleme reale. E o premisă greşită? Poţi să comunici bine faptul că le tai oamenilor 25% din salariu? În momentul în care ai deschis gura şi ai spus acea propoziţie, ea ajunge instantaneu peste tot şi produce efecte în planul imaginii.
Şi totuşi, cum punctează la capitolul imagine votul pe legea pensiilor, cu numărătoarea Robertei Anastase, sau "greşeala" reducerii TVA la alimentele de bază? Aici putem vorbi de tarele sistemului politic românesc. Eu văd din 1992 încoace cum se votează în Parlament. La un moment dat, Hrebenciuc avea o vorbă referindu-se la grupul parlamentar al PSD, "pe ăştia dacă îi pun votează şi cartea de telefoane". Şi în cazul PDL ei s-au luat după liderul de grup. În momentul acela Toader vorbea la telefon, n-a fost atent la logica textului şi a luat o decizie greşită. Dacă vor considera că e un lucru important, oamenii îi vor sancţiona la vot.
Nu credeţi că ar fi fost important pentru oameni ca liderii democrat-liberali să-şi asume acum sancţiuni? Nu cred că asta ar fi rezolvat problema. În Parlamentul României trebuie schimbat modul în care se votează. Eu sunt pentru apel nominal, pentru că au fost situaţii cu oameni care semnează dimineaţa condica şi după aia nu mai sunt în sală. Ce să faci, să închizi uşa ca la Vatican? Pentru asta sunt plătiţi, să fie acolo. Însă, într-un fel sau altul, aici revenim la votul uninominal şi constatăm că acesta generează o anumită lipsă de responsabilitate faţă de structura de partid.
În momentul adoptării votului uninominal, tocmai acesta a fost argumentul: să înlăturăm acest sistem în care cineva decide o listă. Vorba filosofului, numai boul e consecvent. E clar că votul uninominal generează traseism politic, lipsă de responsabilitate, mai mult interes local decât interes general. Eu aş merge pe un sistem mixt, ca să dau partidelor posibilitatea să aducă nişte specialişti. Pentru că marea problemă, la momentul actual, este lipsa lor. Votul uninominal nu-ţi garantează alegerea unui specialist, ci a celui care are mai mulţi bani sau mai multă popularitate.
STRATEGIA OPOZIŢIEI
"PSD încearcă inducerea unei senzaţii de stare de asediu"
E posibilă o apropiere între PDL şi PNL? Pentru 2012 s-ar putea să se refacă alianţa. Pe fondul crizei economice, zona de stânga creşte foarte mult şi acolo e doar PSD-ul. Trebuie creat din nou acel bloc de dreapta care să se bată cu stânga. Altfel, o împărţire a voturilor pe zona dreptei şi pe centru va avantaja PSD.
Opoziţia pe care o fac social-democraţii la momentul actual cum vi se pare? Coerentă. Au o atitudine care creşte în radicalism. Asta mi se pare o formă clară de strategie pentru atragerea acelei mase de nemulţumiţi care creşte din cauza situaţiei economice. Uitaţi-vă la discursul din ziua moţiunii, referitor la jandarmii care au armament şi gloanţe. S-a încercat inducerea unei senzaţii de stare de asediu.
Chiar Ion Iliescu spune că nemulţumirile vor genera o explozie precum cea din 1989... Domnul Iliescu are două probleme: revoluţia şi mineriadele. Sper să nu se ajungă acolo, mai bine schimbăm guvernul decât să ajungem la o revoltă populară. Pe de altă parte, ceea ce am văzut la ultima manifestaţie nu mi-a arătat o masă uriaşă de oameni nemulţumiţi. Şi iau exemplul Franţei, unde la o manifestaţie au participat trei milioane de oameni. La noi au fost 30.000. Cred că nu s-a produs încă acea acumulare. Lumea încă mai speră sau încă se mai descurcă.
Conform unui sondaj recent, realizat de IRES, 77% dintre români cred că actualul guvern ar trebui să plece pentru că este incompetent, nu a făcut nimic şi a distrus ţara. Acestea sunt, în ordine, primele trei motive indicate. Din ce-mi spuneţi, înţeleg că nu există o dominantă, ceea ce înseamnă că oamenii n-au nicio părere. E o stare de nemulţumire difuză, cu o bază la fel de difuză. E clar că sunt nemulţumiţi de guvern, dar nu prea ştiu să spună de ce, fie pentru că sunt prea multe motive, fie pentru că nu ştiu cu exactitate. E un eşec al opoziţiei faptul că această masă de nemulţumiţi nu poate fi, încă, mobilizată? Există un efect pervers al televiziunilor de ştiri. Cred că se produce un declic, oamenii îşi consumă nemulţumirea în faţa televizorului şi nu mai ies în stradă. În plus, din ce în ce mai puţini spun că vin la vot.
PREZIDENŢIABILII
Despre posteritatea lui Băsescu
Ar mai fi ajuns Traian Băsescu preşedinte în absenţa episodului Geoană în vizită la Vîntu? Asta se numeşte istorie contrafactuală, e greu de spus. În mod cert, ce s-a întâmplat acolo a reprezentat o confirmare a lucrurilor pe care Băsescu le tot spunea. Deci oamenii au început să-l înţeleagă. Lucrurile au căpătat concreteţe şi atunci au început să se uite mult mai atent la ceea ce spunea Traian Băsescu şi să se gândească că poate fi un pericol real.
Eu am recitit recent stenograma acelei dezbateri şi au mai existat câteva momente importante. A mai existat o temă, constantă pe parcursul dezbaterii, referitoare la relaţia lui Geoană cu Moscova. Dacă n-ar fi existat acel moment cu Vîntu, ar fi existat un altul, cu vizita pe ascuns a lui Geoană la Moscova, care este la fel de sensibilă. Cred că Băsescu ar fi ajuns preşedinte în continuare. În ultimii şase ani de zile, aţi fost de două ori în poziţia de consultant al adversarilor lui Traian Băsescu. De ce nu au reuşit inamicii preşedintelui să câştige bătăliile politice? Nu e nimic supranatural în asta. De fiecare dată, Băsescu a ştiut să se adapteze contextului, pentru că este un om politic cu un instinct extrem de ascuţit. Şi instinct de conservare şi instinct politic.
A fost mai bun? Ca instinct de conservare şi instinct politic, în mod cert. Este un om care ştie să recupereze sau să înţeleagă situaţiile extrem de rapid şi să acţioneze. Pe de altă parte, cel puţin acum, spre finalul lui 2010, Traian Băsescu a mai avut un atu important: a fost omul politic cu cea mai mare experienţă. Pentru că, de la bătăliile electorale prin care a trecut până la mandatul de preşedinte, a acumulat un bagaj de experienţă pe care niciun om politic din România nu-l are. Poate doar Ion Iliescu.
Din punctul ăsta de vedere a avut un avantaj competiţional şi asta s-a văzut în dezbaterile televizate. Pentru meseria de prim-ministru şi de preşedinte te califici la locul de muncă. Nu există niciun manual care să te înveţe ce să faci. Asta e principalul atu al lui Traian Băsescu, experienţa.
Credeţi în succesul electoral al unui intelectual de tipul Baconschi în 2014? În 1996, nu l-am ales pe Emil Constantinescu? Vi se pare că profilul lui Teodor Baconschi e diferit de cel al lui Emil Constantinescu? Nu văd de ce n-am mai putea alege încă o dată un astfel de profil. Depinde foarte mult de aşteptările oamenilor din 2014, dacă-şi vor dori un asemenea tip de personaj sau vor miza în continuare pe o mână forte, un om care să se bată cu sistemul. Pe Elena Udrea aţi sfătui-o să candideze la prezidenţiale? Nu cred. E o problemă de vârstă, în primul rând. În general, aici sunt preferaţi oameni care se apropie de 50 de ani. Nu e un post în care să alegi un tânăr. Pe de altă parte, societatea românească este una bazată pe dominaţia bărbatului, care nu vede cu ochi buni o astfel de opţiune. Nu e tipic doar României, foarte puţine femei reuşesc în lume la nivelul acesta şi sunt mai degrabă excepţii.
Ca funcţie în PDL, unde o vedeţi? La nivel de vicepreşedinte. Ar fi şi un bun secretar general al partidului dacă n-ar avea funcţia de ministru.
DESCENTRALIZARE, AUTONOMIE
"Rolul clasei politice nu este acela de a răspunde instinctelor electorale"
E posibil ca UDMR-ul să defecteze în următoarele luni? E greu de spus. Ar trebui să existe anumite înţelegeri politice până la nivelul preşedintelui ca lucrul ăsta să se-ntâmple. Nu cred că UDMR-ul va risca să arunce România într-o situaţie de incertitudine politică, fără nicio garanţie.
În 2009, un guvern condus de Emil Boc a căzut tocmai cu sprijinul UDMR. Da, dar nu mai suntem în 2009. Criza deja îi afectează pe toţi şi nu-ţi poţi permite să ai o ţară neguvernată, în condiţiile în care împrumutul de la FMI depinde de stabilitatea politică. Legea educaţiei ar putea fi un cadou făcut de PDL formaţiunii maghiare, pentru a asigura loialitatea UDMR-ului? La nivel european, această discuţie nu-şi are locul. Noi nu facem decât să scoatem în mod repetat această problemă pe tapet, ca şi când ungurii ne-ar fi inamici. Vor învăţa geografia României în ungureşte. Ei, şi? Aveţi impresia că ei nu citesc cărţi în limba maghiară? Ne ducem într-o zonă de naţionalism de care speram c-am scăpat. Ar trebui să ne deranjeze şi faptul că există unviersităţi cu predare exclusiv în limba engleză.
Mie nu mi se pare că gândim ca nişte cetăţeni europeni, dar în schimb ne place să ne urcăm în avion şi să ajungem oriunde în Europa fără să fim nevoiţi să mai stăm la coadă la consulat, după viză. Ne place să fim trataţi în mod egal şi cu respect oriunde în lume. Nu cred că o asemenea discuţie apare în Olanda sau în Belgia. Noi ce facem, ne întoarcem la tradiţie şi spunem că, întrucât noi ne-am bătut cu ungurii de foarte multe ori, ar trebui să ne batem şi acum?
Din păcate, mulţi români o fac. Rolul clasei politice nu este acela de a răspunde întotdeauna instinctelor electorale. Rolul clasei politice ţine de reforma societăţii. Dacă ei nu fac, atunci de ce ne mai mirăm de ceilalţi?
Aţi merge pe aceeaşi linie a argumentului şi în privinţa autonomiei teritoriale? Depinde ce înseamnă autonomie teritorială. Şi problema asta o ducem într-o zonă clar-obscură ca şi când de mâine s-ar intra în Harghita cu paşaport. În Europa, principiul autonomiei e foarte răspândit. În schimb, noi vorbim de descentralizare doar până în punctul în care ar trebui să aplicăm.
Dincolo de argumentul administrativ, e şi un joc politic. Laszlo Tokes anunţa recent că vrea să înfiinţeze un nou partid, care să revendice autonomia. Vedeţi în asta un pericol pentru soarta politică a UDMR-ului? În primul rând, UDMR nu e un partid. UDMR e o organizaţie foarte complexă, un puzzle, deşi noi o tratăm ca fiind un tot. E o alianţă în care găseşti toate nuanţele politice, de la stânga la dreapta. Tokes poate fi o ameninţare pentru ei în măsura în care UDMR-ul nu mai răspunde nevoilor minorităţii maghiare. Problema reală ţine de cantitatea voturilor, pentru că UDMR-ul este cantonat undeva la 5%. Orice apariţie a unui contracandidat de tipul Tokes duce la împărţirea voturilor. Poţi ajunge din această luptă să nu mai intri în parlament.
DESPRE ECONOMIE
"Tăierea costurilor va reprezenta şi anul viitor una din ţintele importante"
Sunteţi un suporter al reducerii cotei unice? Se vehiculează scăderea impozitului pe venit de la 16% la 12%. În măsura în care ai profit sau ai de luat dividende, te ajută. Ca să fiu sincer, pentru mine, diferenţa între 12 şi 16% nu e foarte mare. Pentru cei care vehiculează sume mari, bănuiesc că e importantă. Dacă aş fi convins că lucrul ăsta nu duce la o nouă depreciere şi la o mărire a deficitelor, ar fi ok.
Impozitul progresiv? Mi se pare uşor exagerat, în condiţiile în care treptele anunţate de PSD afectează prea mulţi oameni. Pentru că una e să impozitezi cu 40% un salariu care depăşeşte 100 de milioane şi alta e să spui că vei lua acest procent şi de la cei care câştigă 60 de milioane. Ăsta nu e un salariu exagerat şi, în general, un om competent primeşte aceşti bani. Nu poţi să sancţionezi competenţa. Dacă vrei să sancţionezi ceva printr-un impozit progresiv, sancţionezi poziţia. La nivel de top-management ar trebui să se plătească mai mult. Pentru că de fapt nu plăteşti tu, ci o fac cei care te-au angajat.
Îşi revine economia în 2011? Din toate analizele pe care le-am văzut, economia europeană nu-şi revine. Pe de altă parte, în alte zone, în China, Brazilia sau India lucrurile merg foarte bine. Într-un fel sau altul lucrurile ar putea să se rebalanseze. Dar problema deficitelor rămâne. Tăierea costurilor va reprezenta şi anul viitor una din ţintele importante.
Reforma aparatului bugetar din administraţie s-a făcut cu sincope în 2010. Cât de eficientă e tăierea costurilor, dacă nu reuşeşti să uşurezi povara celor 1,4 milioane de oameni care lucrează în acest sector? Aici e întotdeauna o rezistenţă a aparatului peste care e foarte greu să treci. Restructurarea nu înseamnă că de mâine dai oameni afară, iar procedura e foarte complicată. Totuşi, te joci cu vieţile unor oameni. Nu e simplu.
"GRĂDINA ZOOLOGICĂ"
Andronic despre afacerea SOV-Ghiţă: "E o păcăleală. Oamenii sunt aceiaşi"
Cum vi se pare peisajul mediatic actual? Ca la grădina zoologică. Vrei maimuţe, te duci în pavilionul cu maimuţe. Vrei şerpi, te duci în pavilionul cu şerpi. Vrei crocodili, ştii unde te duci. În mod evident, asistăm la o depreciere a actului de presă, dintr-o continuă campanie.
Depreciere din interior sau din exterior? Din ambele zone. Am impresia, totuşi, că a început o operaţiune de curăţire, parcă lucrurile nu mai sunt atât de uşor suportate. În presă, întotdeauna a funcţionat omerta, lucrurile se ştiau, dar nu se spuneau. Era un soi de solidaritate de breaslă. Banii au stricat piaţa? Da, pentru că e clar că unii au fost plătiţi mai mult decât trebuie, nu din motive de concurenţă, ci pentru fidelizarea conştiinţei. În momentul în care plăteşti un om mai mult decât produce, apare o fractură logică. Când nu vizualizezi presa ca o afacere, ci doar ca o măciucă, ai o problemă.
Cum vedeţi noul proiect de la Realitatea TV, cu Sebastian Ghiţă în postura managerului? Deocamdată nu mi se pare că s-a schimbat ceva. M-a amuzat declaraţia lui Stelian Tănase că se vor aplica standardele BBC în 2011. Cu alte cuvinte, până atunci rămânem cum ştiţi, sub standardele BBC.
Aveţi o explicaţie pentru faptul că SOV a renunţat la Realitatea? N-a renunţat la nimic. Asta e o păcăleală. Tot managementul este al lui. Deocamdată Sebastian Ghiţă dă banii, Vîntu a rămas cu acţiunile, iar oamenii din managementul editorial sunt aceiaşi. Oameni fideli lui Vîntu, după cum s-a văzut şi în stenograme.
Apropo de stenograme, credeţi că nivelul discuţiilor e diferit la Antena 3? S-ar putea ca lucrurile să nu se discute atât de golănesc. Cunoscându-i pe amândoi, cred că Dan Voiculescu are un limbaj mai elevat. Pe de altă parte, cred că Voiculescu nu vorbeşte cu toţi angajaţii.
Pe o scară a incorectitudinii jurnalistice, unde aţi plasa Antena 3? Nu e vorba de corect sau incorect, Antena 3 e tot o televiziune anti-Băsescu. Problema e că şi-au asumat o singură atitudine, ceea ce din punct de vedere jurnalistic nu e corect. Nu poţi să mai spui că în momentul acela mai respecţi principiile deontologice. Doar dacă eşti anti-Băsescu poţi să apari la Antena 3. La fel, nu-mi închipui că pe mine mă va chema vreodată Realitatea să comentez ceva, decât dacă vor să mă omoare în direct. În 2007, când mergeaţi la Sinteza zilei, lucrurile stăteau altfel? Nu era atât de multă virulenţă. Lucrurile au căpătat o cu totul altă turnură după alegerile din 2008. Mogulii s-au încordat foarte tare să demonstreze că ei pot să schimbe un preşedinte. Problema e că s-a rămas în aceeaşi stare de isterie, din care se iese fie prin terapie de specialitate, fie prin asumarea unei alte atitudini.
Îl vedeţi pe Victor Ciutacu purtând un alt discurs? Vreau să cred că Victor Ciutacu n-are o singură valenţă. Vreau să cred că cei de acolo sunt în primul rând ziarişti. Cu mulţi dintre ei am lucrat, îi ştiu, sunt oameni normali, nu sunt nişte marionete.
CONCLUZIA
"Lumea votează poveşti"
Aveţi un contract de consultanţă cu PDL? Nu. Niciunul din ziariştii care au scris asta nu m-a sunat să mă întrebe, au preferat să insinueze.
Vă citez dintr-un interviu oferit de Cristian Preda pentru Academia Caţavencu: «De curând, a venit Dan Andronic să explice ce pedelist e el. "Îi nimicim, îi trimitem în şomaj", zice Andronic. "Pentru că PNL trebuie să învingă", continuă el. "Domnu' Andronic, vedeţi că aici e PDL", l-am tras de mânecă». Confirmaţi întâlnirea respectivă? Cristian Preda a spus ce-a considerat de cuviinţă. Eu am fost invitat acolo. La vremea respectivă, lucrasem un proiect împreună cu Felix Tătaru, l-am prezentat şi atât. Din păcate, acel proiect a ajuns la PSD, la o săptămână după prezentare, şi s-a dus toată colaborarea.
Un consultant politic lucrează şi cu propriile simpatii politice sau doar cu materialul clientului? În general, lucrez cu oameni, nu cu partide. Firma mea a lucrat şi cu Adrian Năstase şi cu Călin Popescu Tariceanu, pe nişte obiective foarte clare. Nu vă închipuiţi că e ceva ascuns la mijloc. Din păcate, nu există într-adevăr acea continuitate pe care ţi-ai dori-o, pentru că fiecare nou cetăţean care vine în fruntea unui partid vrea propria lui echipă. Ai două variante, să ieşi la pensie sau să-ţi cauţi alţi clienţi. Noi de fiecare dată am fost căutaţi.
Imaginea de corupt a lui Adrian Năstase e fabricată? Dacă n-ar fi fabricată ar însemna că cineva i-a făcut un flagrant. Normal că e fabricată şi se bazează pe o întreagă mitologie, una pe care am experimentat-o pe pielea mea în 2004. Lumea votează pe bază de poveşti, important e dacă reuşeşti ca povestea ta să fie mai puternică decât a celorlalţi. Daţi-mi voie să vă citesc o mitologie marca Dan Andronic: "Traian Băsescu s-a schimbat. E obsedat de putere". E sloganul PNL din 2007, de la referendumul pentru demiterea preşedintelui. Nu l-am conceput eu, pentru asta există companii de creaţie. În calitate de consultant, doar verifici mesajul. Cum vi s-a părut la vremea respectivă? Bănuiesc că a mers bine în focus grupuri dacă am ieşit cu el. Haideţi să lămurim însă şi povestea asta. Noi am fost împotriva referendumului şi împotriva suspendării preşedintelui.
Când spuneţi noi la cine vă referiţi? Consultanţii. Călin Popescu Tăriceanu a fost de acord pentru că se vedea clar din sondaje că 75% sunt împotriva suspendării. Numai că acolo a existat o presiune uriaşă a PSD-ului asupra PNL-ului şi atunci era vorba de guvernare. Presiunea celoralţi a fost mai puternică decât argumentele raţionale. Am avut atunci o serie de întâlniri în care, pur şi simplu, nu voiau să asculte. În calitate de consultant, recomanzi. Decizia aparţine clientului, omul politic.