De dimineața până seara se văd individe de toate secsele și etățile scăldându-se și espuindu-se în locurile deschide pe marginea râului în modul cel mai scandalos, întreținând conversațiuni, lipsite de orice pudoare și de toate regulile bunei cuviințe, scriau funcționarii Primăriei Bucureștilor în anul 1867.
Pentru reglementarea scăldatului s-au amenajat construcții speciale în preajma cărora bucureștenii se puteau bălăci în apă.
„Băile de gârlă” sau „băile plutitoare”, cum mai erau numite, puteau fi ridicate doar pe timp de vară, fiind de obicei simple barăci de scânduri, plasate chiar pe malul apei și, partial, în apă, unde locuitorii se puteau dezbrăca și spăla „după cuviință”, în schimbul unei taxe modice.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric