Doamna redactor șef Simona Ionescu, Mă adresez dvs. în calitate de cetățean al României, cu rugămintea de a ajuta o femeie în vârstă, ce a trecut prin momente dificile în perioada 1940-1944, să i se respecte dreptul la apă potabilă și să nu mai fie supusă unor suferințe printr-un tratament inuman și degradant. Mă numesc Ţecu Sanda, cu domiciliul în Craiova, str. Ştefan cel Mare nr. 121, şi locuiesc la această adresă împreună cu fiul meu, Ţecu Isac Marian.
În anul 1958, prin contractul nr. 1463/17.01.1958 pentru racordarea la reţeaua de apă potabilă, am realizat un branşament de apă racordat la reţeaua publică a oraşului Craiova. Acest branşament al imobilului subsemnatei este racordat la reţeaua publică de distribuţie a apei potabile situată pe domeniul public din str. Păltiniş, branșament ce are caracter de utilitate publică cu servitute legală și obligatorie de trecere peste proprietăți private, prin efectul Legii nr. 246/2006 și prevăzută și în contractul de delegare nr. 122/2009. Branşamentul face parte din rețeaua publică de distribuție a apei potabile ce trece prin domeniu privat.
În conformitate cu prevederile contractului, branşamentul a trecut în proprietatea publică a oraşului Craiova, fiind preluat de Compania de Apă Oltenia prin Contractul de delegare încheiat cu Primăria Craiova odată cu constituirea companiei. Branşamentul respectiv beneficiază de servitute, de trecere peste proprietăţile vecine în conformitate cu art. 27 alin. (2) din Legea nr. 241/2006, servitute cu titlu gratuit pentru utilitate publică.
În prezent, am calitatea de utilizator al serviciilor de furnizare a apei şi de canalizare, cod client CR8191, potrivit contractului nr. 30383/10.05.2012.
Începând cu data de 07.08.2014 şi până în prezent, respectiv 01.09.2014, mi-a fost întreruptă furnizarea apei potabile la imobilul subsemnatei. DE 26 ZILE, PRECUM ŞI ÎN CONTINUARE, SUNTEM lipsiţi de apă potabilă, cea necesară preparării hranei, precum şi de apa necesară toaletei şi igienei personale.
Cu o totală lipsă de respect față de drepturile mele de utilizator potrivit contractului încheiat, Compania de Apă Oltenia mă informează că mă pot aproviziona cu apă de la cișmele publice situate la mare departare de locuinta mea.
Compania de Apă Oltenia nu a realizat branşamentul de apă din str. Ştefan cel Mare nr. 121 la limita proprietăţii mele, ci la limita unei alte proprietăţi, și nu are caracterul unui branșament, fiind doar un contor de apă a cărui ieșire nu este conectată la niciun utilizator.
Realizarea unui nou branşament de apă ar afecta o altă proprietate privată, diferită de a subsemnatei. Am depus petiţii la toate autorităţile statului cu responsabilităţi în apararea drepturilor cetățenilor, am invocat actele normative în vigoare, toate aceste demersuri nu au avut niciun efect. Precizez că am achitat toate facturile emise de Compania de Apă Oltenia şi am respectat toate clauzele contractuale.
Consider privarea de apă potabilă ca fiind o supunere la tortură şi la o pedeapsă nemeritată a unui consumator bun platnic prin tratament inuman şi degradant
Tecu Sanda Tecu Isac Marian
„Cheia conturilor Securității se află la Voiculescu”
Profesorul Vasile Drăgoi din orașul Nehoiu, județul Buzău, ne-a trimis o scrisoare însoțită de un text publicat în revista „Almanahul pădurii”, în anul 2007. Este vorba despre dezvăluirile făcute de Ștefan Andrei, fostul ministru de Externe al „Epocii de Aur”, decedat zilele trecute, cu privire la banii din conturile Securității.
„Ștefan Andrei, fost ministru de Externe în regimul PCR, descrie schema profitului din perioada vidului de putere de după 1989: 1.800.000.000 dolari cuveniți firmelor de stat au ajuns în buzunarele personale.
„Ceaușescu nu a avut conturi în străinătate (...), dar a avut unul special, deschis la Banca Română de Comerț Exterior (BRCE)”. Declarația îi aparține lui Ștelan Andrei - fost ministru de Externe în regimul PCR - și a fost făcută în timpul emisiunii „Miezul problemei” de la Național TV. Fostul demnitar a mai deconspirat și legăturile lui Dan Voiculescu cu Securitatea.
Banii lui Ceaușescu
Intrat în direct, Ștefan Andrei a dezvăluit că fondul special al dictatorului s-a aflat sub controlul Securității și al lui Tudor Postelnicu, iar alimentarea contului s-a făcut tot timpul din aceleași surse. Este vorba despre Uzinele Dacia, despre firmele Securității – Crescent (condusă de președintele PUR, Dan Voiculescu – n.r.), Dunărea și Carpați – dar și despre veniturile obținute din „vânzarea” către RFG și Israel a românilor de naționalitate germană și a evreilor.
„Hoție organizată”
Nici problema sumelor din tranzacțiile externe nu a fost ocolită. Este vorba despre banii care, deși au intrat în țară, nu au ajuns și la buget. „După 22 decembrie 1989 a avut loc o acțiune de decimare a Ministerului de Comerț Exterior, (...). Și Crescent, și Dunărea, și celelalte făcuseră exporturi care trebuiau încasate după 22 decembrie 1989. Nu există nici o evidență în legătură cu aceste încasări, a dispărut întreprinderea Carpați, a dispărut Crescent, a dispărut Dunărea, banii au intrat în țară. Unde se găsesc acești bani?”
„Voiculescu a lucrat cu Securitatea”
Ștefan Andrei a reacționat tranșant: „El a lucrat direct cu organele de Securitate și nu era înregistrat în rapoartele Comerțului Exterior. Veți vedea că nu există înregistrată nici firma Terra, nici firma Dunărea, nici firma Crescent”, a încheiat Andrei.
Dragi cititori,
Această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dvs. pe adresa: „Evenimentul zilei, bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București”. Cea mai interesantă epistolă -Scrisoarea săptămânii - va fi premiată cu un abonament pe trei luni la EVZ.
Vă rog să treceți și un număr de telefon, pentru a vă putea contacta ușor. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată!
Simona Ionescu, redactor șef