Opinii EVZ
CUVÂNTUL CITITORULUI. Despre „mărfarul deraiat la Hunedoara aparținea unui fost general KGB”
Dragi cititori, această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dumneavoastră pe adresa: Evenimentul zilei, Romexpo Intrarea B, pavilionul G4, Bd. Mărăști, nr. 65-67, sect. 1, București. Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată! Simona Ionescu, redactor șef
Despre „mărfarul deraiat la Hunedoara aparținea unui fost general KGB”
Mă numesc Gheorghe Câmpeanu și urmare a articolului apărut în ziarul dumneavoastră, am nelămuriri și puncte de vedere ( cunosc zona) referitor la trenul deraiat. Important nu este că patronul este sau a fost KGB – ist. Situația este foarte gravă ca s-o împingem spre politic. Ministeriabilul care și-a dat cu părerea despre accident se acuză, precizând că cunoștea starea locomotivei și totuși i-a permis să circule. Dar, o locomotivă nu deraiază din cauza faptului că este veche și depășită. Corpul locomotivei se sprijină pe un ansamblu constructiv, foarte robust (boghiu+ osii) care nu poate fi cauza deraierii. În cazul nostru, trenul neavând frâne și traseul plin de curbe, nu puteau duce decât la deraiere. Și încă ceva foarte important. Deraierea ne-a salvat de la o nenorocire și mai mare dacă trenul fără frâne, în drumul lui, ar fi întâlnit alt tren care circula din sens invers. Interesant este cum un tren rămâne fără frâne. Trenurile în România au frâne cu aer comprimat automate. Pentru orice defecțiune la echipamentul de frână , trenul se frânează automat. Dacă s-ar ști ce a făcut trenul în stația Bănița, aș fi spus eu cum a rămas trenul fără frâne. Bănuiesc că din Bănița trenul a plecat fără frâne. Din Bănița spre Merișor, trenurile pleacă prin tragere și, numai după ce trec trunelul de la Bănița, intră pe panta propriu zisă. Nu vă supărați pe mine, dar să știți că la calea ferată este debandadă. Cazul Mitrea + Nicolaiciuc nu este întâmplător. Dacă reporterul dumneavoastră se implica mai mult în ceferistică, putea aminti și cazul Peșterea Bolii, și cazul (iarăși) Merișor, și cazul Iscroni. Ar mai fi și cazul Pietrele Albe, dar despre acestea știu din auzite. Mulțumin domnului Alexandru Ghillis pentru articolul din 13 aprilie 2017. În rest, să auzim numai de bine!
DUREREA MEA
Este durerea mea N-o dau la nimenea, O păstrez în suflet și în gând Ca pe ceva sfânt. Știți ce înseamnă pentru o mamă doi copii?! Ca două brațe puternice și vii Pe care te bazezi și fără ele Nu mai ești tu, nu mai sunt ele. Te doare trupul și cu el Te doare sufletul la fel. Când intra în casă băiatul cel mare zicea: Mama-i numai una, și asta-i mama mea! Am rămas c-o mână nădejde-n viitor Ce mă ajută-n viață să trăiesc și să mor. Cu dragoste de mamă eu i-am crescut mereu Și astăzi sunt în vârstă, la ceasul cel mai greu. Sufletul doare cel mai tare Dar asta nu știe fiecare. Sufletul îmi este ciopârțit Durerea tare m-a rănit. Aș vrea să mor cu două brațe lângă trup Numai așa aș vrea să mor și să mă duc. Unde s-ascund durerea mea, Spuneți-mi voi ce fac cu ea? La vârsta care o trăiesc Cu brațul viu nădăjduiesc Să-mi fie pază, să-mi fie scut Până-n ziua când mă duc.
Doina Ileana Popescu, București
Recomandările noastre
