Unul dintre copii lui Andrei Pleșu, Mihai, a comentat acid reacțiile și mesajele care au apărut în mediul online după moartea lui Andrei Gheorghe.
Acesta este dezgustat de mesajele apărute pe internet după moartea lui Andrei Gheorghe de la persoane care nu l-au apreciat.
Mihai Pleșu a comentat în termeni duri situația pe blogul său. „Încep să mă trezesc din starea de perplexitate pe care vestea morții lui Andrei mi-a administrat-o… Mă trezește în fapt Facebook… Mă trezește cu declarații pline de elogii venite de la niște gunoaie pe care noi ăștia care mai avem o gură de zis îi desconsideram de multă vreme.. Mai sunt și cei care pot în sfârșit să spună cât de nasol era de fapt Andrei și că de fapt nici pe radio nu era mare lucru. Ni se cer declarații și gânduri bune de la ziare care îl înjurau, iar posturile de radio care l-au pus pe linie moartă astăzi îi dedică emisiuni. Lumea vrea să îl vadă în cutie și cere data și ora înmormântării, iar o mână de oameni își plâng prietenul, colegul, mentorul pierdut.
Mai sunt măcar cei care tac și se fac că plouă… spun măcar, pentru că o consider dovadă de bun simț venind de la respectivii indivizi.
Cum reușim să ridicăm în slăvi la fel de public cum înjurăm… Este deja o modă… La înmormântarea Regelui de exemplu, s-a cam plâns în lojă. Doamnă Firea a suferit cred că cel mai mult, iar Ion Iliescu a aprins și o lumânare. Domnii Dragnea și Tăriceanu știm deja ce au făcut că erau de față. Suntem foarte buni la înmormântări… Avem o istorie a literaturii scrise în așteptarea colivei. Vorbim eroic și închinăm pios după ce am p…t în scăldătoare și am făcut pe morții în tranșee. Suferim după fiecare mort ca după sfârșitul de la Bambi, după ce am fost părtași la procesul de îngropăciune încă din timpul vieții. Cei mai mari dușmani devin, post mortem, prieteni aduși la rang de frați de cruce. Și să nu uităm ce-i mai important… spritzul… nimic nu se compară cu o șleahtă de suferinzi care beau de sufletul mortului. Cum știm noi cum vroia mortu’ să ne distrăm noi la parastas… numai noi și cum suntem de gata să mărim notă de plată în amintirea răposatului.
Sunt și cei care mulțumesc post mortem cu regret, pentru aportul esențial la problemele vieții aduse de regretat, în timp ce dădeau telefonul pe silent când apărea Andrei Gheorghe pe display sau cei care recunosc public că în lipsa unui asemenea mentor viața sa nu ar fi prins niciodată contur.
Consider că unul dintre cele mai bune texte publicate îi aparține lui Marius Vintilă pe care îl salut. Îl văd suficient de rar, dar încă ne zâmbim de pe bicicletă la vreun semafor.
Andrei a fost cineva-ul fiecăruia așa cum a fost. Am urcat în cantități egale cu coborârile și ne-am și înjurat cam cât timp ‘om fi și râs. Am fost oameni între oameni cu apucături pare-se comune. Și am încercat să fim veseli, chiar și printre dinți, chiar și în momente în care treaba era lată”, este textul scris de Mihai Pleșu.