De 16 ani, un roman se lupta pentru o parte din terenul pe care se afla resedinta prezidentiala. Acum, el cauta la Curtea Europeana dreptatea refuzata in tara.
Opt romani, deposedati abuziv in 1960 de proprietatile pe care le aveau pe malul Lacului Floreasca, au revendicat de-a lungul ultimilor 16 ani curtea in care se afla resedinta prezidentiala Vila Lac 3.
Dupa ce au pierdut ani intregi prin tribunale, sapte dintre ei s-au lasat pagubasi subit, in 2004, si si-au vandut drepturile litigioase unor „baieti destepti”, cu trecere la RAAPPS, care au intors imediat situatia in favoarea lor.
Unii au obtinut terenuri chiar in curtea Vilei Lac 3, altii au primit, „in echivalent”, terenuri mult mai mari in nordul Capitalei, pe o reteta deja patentata, de care a beneficiat si celebrul Costica Constanda.
Un singur proprietar original a ramas pe baricade, refuzand cu incapatanare sa cedeze ofertelor venite periodic de la intermediari. Dupa ce a epuizat toate caile de a-si obtine proprietatea in instantele din tara, omul asteapta azi dreptatea de la CEDO. Daca va castiga, statul roman ar putea sa-i plateasca cel putin doua milioane de euro, valoarea la care este evaluat terenul.
Cazul lui dezvaluie insa mecanismele perfectate in ani prin care o mana de oameni cu influenta au reusit sa puna mana pe cele mai valoroase terenuri ale Capitalei, prin deposedarea unor proprietari in varsta, fara pile sau perspective de a supravietui proceselor.
Pradarea parcurilor Jianu si Bordei
In 1940, Parcul Jianu facea parte din patrimoniul Bancii Marmorosch Blank&Co., la fel ca si Parcul Bordei, cele doua terenuri fiind despartite de strada Turgheniev si dispuse pe malul sudic al Lacului Floreasca.
Parcul Bordei a fost cumparat de primarie, pentru utilitate publica, in timp ce Parcul Jianu a fost parcelat si vandut cetatenilor care au avut bani ca sa-si faca o casa in zona. Intins pe mai bine de un hectar, Parcul Jianu a fost despartit in doua de actuala strada Dante Alighieri.
In partea de nord a strazii, pe 4.000 mp, avem azi proprietatea de protocol ce adaposteste Vilele Lac 3 si Lac 2, iar la sud e Cartierul Primaverii.
Pentru cele doua celebre intinderi imobiliare, statul comunist a deposedat, in 1960, 24 de cetateni, fara sa-i despagubeasca. Decretul 166, prin care oamenii si-au pierdut averile, nu a fost insa publicat niciodata, astfel ca azi, teoretic, terenul ar fi tot in posesia oamenilor, daca autoritatile democrate nu s-ar fi ingrijit sa nu se intample asta.
Proprietarii nu supravietuiesc proceselor
Opt familii imparteau terenul situat la nord de strada Dante, pe malul Lacului Floreasca. Printre ele, Margareta si Dumitru Constantinescu, care au cumparat 690,80 mp, doua loturi pentru case, pe strada Dostoievschi, in 1948. Familia Constantinescu a incercat, dupa 1990, sa-si recapete terenul.
Asa a inceput seria proceselor conform Codului Civil, care ocrotea dreptul de proprietate si prevedea despagubiri celor deposedati abuziv (articolele 480-481), procese carora familia Constantinescu nu le-a supravietuit. In 2002, Dumitru Constantinescu a murit, lasandu-i nepotului sau, Dumitru Bengulescu, dreptul de a lupta mai departe pentru teren.
„Toate cele opt familii deposedate au cerut in instanta terenurile, dar niciuna nu a obtinut sentinta de retrocedare in baza Codului Civil sau a Legii 33/1994 (a exproprierii pentru utilitate publica - n.r.). In 2001, conform Legii 10, am depus toti notificari la primarie. Unora li s-a sugerat sa notifice RAAPPS, desi nu exista niciun act cum ca terenurile ar fi fost in administrarea sau inventarul RAAPPS. Eu am refuzat sa notific regia, stiind ca e un aranjament. La vremea aceea, Elena Udrea era consiliera la primarie si avocat la RAAPPS. Ceilalti sapte au facut-o, pentru ca in 2004 sa-si cedeze brusc drepturile in favoarea unora ca Bartolomeu Finis, Bittner si altii”, povesteste Dumitru Bengulescu, ultimul proprietar din Parcul Jianu.
Intra in scena intermediarii
Bengulescu a cerut si el, in repetate randuri, in instanta, sa fie despagubit la adevarata valoare a terenului sau sa i se acorde un teren echivalent in alta parte.
„La 4.000 de euro/mp, cat valoreaza acum terenul, ar trebui sa primesc cel putin doua milioane de euro. Plus despagubiri pentru perioada in care RAAPPS a castigat bani de pe urma inchirierii vilei”, socoteste Bengulescu.
Cum „dreptatea nu e pentru catei”, solutia aplicata altora nu a fost valabila si pentru Bengulescu. De exemplu, in cazul proprietarei C.R.L. care a revendicat 303 mp in aceeasi zona. Femeia a fost despagubita, in 2004, de RAAPPS cu 1,5 hectare in Pipera, pentru cei 300 mp de la Vila Lac 3.
„Ea isi cedase anterior drepturile litigioase, pentru o suma infima, a zecea parte din valoarea terenului din Floreasca, cam 200.000 de euro, unui individ care a obtinut acest schimb avantajos de la RAAPPS si care a castigat de zece ori de pe urma terenului primit in Pipera”, explica Bengulescu.
El spune ca a primit telefoane de la diversi avocati, in special in preajma recursurilor sau in fazele in care procesele se apropiau de Curtea de Apel.
„Unchiul meu a primit mai multe telefoane cand traia. Eu am primit numai trei si am fost abordat in acelasi stil insinuant cand am fost in audienta la fostul director al RAAPPS, Cristian Vlaicu, de catre un asa-zis jurist de acolo. Practic, ni se propunea cumpararea drepturilor litigioase in timp ce Curtea tinea recursul pe loc pana se perfecta contractul de cesionare a drepturilor. Apoi, Curtea decidea ca exproprierea a fost ilegala si imputernicea regia sa ofere terenuri in compensare”, dezvaluie sistemul proprietarul Bengulescu.
PESTE APA
Vila Lac 3: chiriasi celebri, proprietari dubiosi Vila Lac 3 a fost inchiriata de RAAPPS lui Ion Tiriac, din 1990 pana in 2005, cand a devenit resedinta presedintelui Traian Basescu.
Dupa ce s-a instalat acolo, presedintele a aflat ca o parte din curte fusese castigata de Alexandru Bittner. Basescu a declarat atunci, la Radio Guerrilla, ca a dispus SPP „sa mute gardul si sa-i cedeze omului pamantul pe care l-a castigat in instanta”.
In aceeasi curte, insa Bartolomeu Finis cumparase doua loturi de la doi fosti proprietari, Alexandrina Daba si Anca Luiza Floristeanu, ajungand sa detina 900 de metri patrati, dupa cum chiar el declara in ziarul „Cotidianul”, in 2006.
Finis a recunoscut si pretul mic platit proprietarilor, dar l-a motivat prin „riscurile asumate” in eventualitatea ca dadea banii, dar nu-si mai capata terenul de la RAAPPS.
Fostul director al RAAPPS, Cristian Vlaicu, isi aminteste de dispozitia presedintelui de a muta gardul resedintei Vila Lac 3 pentru retrocedarea terenurilor, dar, „dupa cum stiti, conform algoritmului, ce propune PD nu face PNL”, motiveaza azi PD-istul Vlaicu.
El nu vede nicio ilegalitate in atribuirea Vilei Lac 3 presedintiei, in timp ce terenul de sub ea era in litigiu: „Era doar o bucata de teren in litigiu, nu era tot, asa ca nu conta. Oricum, daca domnul Bengulescu nu a castigat, inseamna ca nu avea acte, chestiunile astea cu drepturile litigioase sunt povesti”.
Vlaicu recunoaste insa imediat ca printre cei pusi in posesie in curtea presedintelui se afla omul de afaceri Bartolomeu Finis. „Oricum, nu se prea poate face nimic cu terenurile obtinute acolo”, ii consoleaza pe pagubiti fostul director al RAAPPS.
Mutarea gardului a fost totusi autorizata si de primarul sectorului 1, Andrei Chiliman, care nu stie insa daca s-a si realizat. „Am aprobat o cerere venita in acest sens de la SPP, la inceputul anului acesta, parca. Intr-adevar, chestiunea terenurilor de acolo e foarte ciudata”, e de parere si Chiliman.
Directorul actual al RAAPPS, Georgian Surdu, a fost toata ziua intr-o sedinta importanta si nu a raspuns intrebarilor EVZ.
16 ANI
Alba-neagra cu terenuri
Cercetator de formatie, Bengulescu si-a pus meticulozitatea in slujba documentarii pana in cele mai mici detalii a cazului care l-a costat, in 16 ani de procese, mii de euro.
„Cu acte am cheltuit numai 5.000 de euro, dar traim in Romania, stiti cum costa procesele...”, spune Bengulescu. El stie ca nu mai poate astepta dreptatea decat de la CEDO, dar vrea sa atraga atentia asupra taraganarii proceselor de retrocedare, prin ilegalitati menite sa favorizeze o „mafie bine organizata a terenurilor, perfectata in timp”. Iata cronologia proceselor lui Bengulescu:
> „Decretul 166/1960 nu a fost niciodata publicat, practic statul nu are niciun act de proprietate asupra terenurilor noastre.
> Ministerul Apararii Nationale (MApN) a luat terenul in administrare. Pana acum nu exista acte care sa ateste ca terenul a fost transferat la RAAPPS.
> Totusi, la procese, MApN si-a declinat calitatea procesuala, spunand ca nu are terenul in folosinta.
> Nici in inventarul facut de Ministerul Finantelor, terenul nu figureaza pe asa-zisa lista cu bunuri proprietate publica administrate de MApN.
> Desi nu apare in acte ca administrator, RAAPPS s-a implicat in proces, facand recursuri, pe motiv ca pe terenurile revendicate ar exista adaposturi subterane strategice. Lucru infirmat insa de MApN.
> O singura data am castigat, in 2001, cand Curtea de Apel ne-a recunoscut dreptul de proprietate si exproprierea ilegala. RAAPPS a facut recurs.
> In 2004 s-a judecat recursul RAAPPS, ceea ce a dus la reluarea pe baze noi a procesului. La acest moment ceilalti sapte proprietari si-au vandut drepturile litigioase si au iesit din joc.
> In 2005, in timp ce terenul nostru inca ramasese in litigiu, guvernul atribuie ilegal Vila Lac 3, presedintiei, ca resedinta oficiala.
> Eu am continuat cu recurs in 2006 si contestatie in anulare, pierdute amandoua. Acum astept procesul de la CEDO”.