Inceputul linistit al anului 1968 va fi involburat curand de razboiul din Vietnam si de asasinarile lui Martin Luther King si Robert F. Kennedy.
„All You Need Is Love”, al Beatles-ilor, nu-si mai gaseste locul si este inlocuit cu „Revolution”, iar Stones vor raspunde cu „Street Fighting Man”. La Universitatea din California, studentii la muzica au surpriza sa constate ca trebuie sa-i studieze pe Rolling Stones, deoarece un profesor era convins de importanta acestora in evolutia muzicii moderne.
In martie, Mick Jagger (foto) participa la marsul de protest fata de razboiul din Vietnam, care incepe in Trafalgar Square cu peste 10.000 de oameni ascultand discursul actritei Vanessa Redgrave si se incheie cu o ciocnire violenta cu politia.
Dupa incertitudinile anului precedent, The Rolling Stones se intorc pentru a-si revendica titlul de Cea mai mare trupa de rock’n’roll din lume. „Jumpin’ Jack Flash” va fi lansat spre sfarsitul lunii mai si va urca direct spre varful clasamentelor.
Trupa isi face o aparitie- surpriza intr-un concert de la Empire Pool. Stones-ii au fost introdusi in scena de actorul Roger Moore (celebru pentru serialul „Sfantul” si care se pregatea de James Bond) si au cantat dupa Status Quo, The Bee Gees, Dusty Springfield si Cliff Richard. „A fost ca in vremurile bune. De fapt, a fost mai bine ca pe vremuri”, avea sa declare Mick Jagger. Acesta avea sa fie ultimul concert al lui Brian Jones.
Fragmente din cartea „Blue, Black&White - Povestea Rolling Stones”, scrisa de Ioan Big si aparuta la Editura RAO