„AFTER JOB“. Bucureştenii stresaţi la locul de muncă îşi iau revanşa în fiecare vineri, la orele de improvizaţie, unde fac exerciţii de teatru fără text şi inventează poveşti cu ochii închişi.
„Sunteţi în spaţiu şi purtaţi o conversaţie folosind numai întrebări“. Sau: „Tu vorbeşti în japoneză despre sushi, iar ea traduce“. Ori: „Inventaţi o poveste cu titlul «Foarfeca». Nu folosiţi cuvinte care conţin consoana «b»“. Sunt doar trei dintre „sarcinile de după serviciu“ pentru manageri, IT-işti, PR-işti şi alţi bucureşteni stresaţi de joburi, care vin să se relaxeze la cursurile de improvizaţie. Improvizaţia e un exerciţiu pentru actori, dar are efecte benefice şi asupra amatorilor. În plus, nu-ţi trebuie nici talent, nici memorie ca să vii la ore. Sesiunile de joacă, iniţiate de Fundaţia Teatrul Fără Frontiere, le priesc din plin oamenilor mari, care plătesc 15 lei pentru o oră în care se deconectează, îşi pun imaginaţia la treabă şi râd cu poftă când se încurcă în numărătoarea cu „riţi-piţi“. În arabă, despre şalvari
Vinerea, de la ora 20.00 la 22.00, improvizaţia e la ea acasă în blocul de pe strada Ştefan Mihăileanu. Aşezaţi în cerc, pe parchetul sălii mici, trei băieţi şi patru fete - oameni în toată firea, îmbrăcaţi casual - se joacă de-a povestea. Rând pe rând, fiecare spune câte un cuvânt dintr-o istorie nemaicitită şi neimaiauzită. De pe margine, îi supraveghează actriţa Mihaela Sîrbu, profesoara de improvizaţie.
„Hai, ce mai facem? Nişte discursuri cu mâinile?“. Perechile de ochi din sala cu pereţi decoraţi cu desene copilăreşti şi-o oaie-veioză clipesc încântate. Aliniaţi la peretele alb, vin doi voluntari. „Tu vorbeşti despre sculptura în boabe de mazăre, iar ea îţi face mâinile“, explică profesoara. Cu un haz nebun, Mihai, un tip mai plinuţ, spune o poveste despre profitul din arta cu mazăre. Nu-şi foloseşte mâinile. Pentru el gesticulează colega de scenă. Se râde, trec alţii la rând, cu un discurs despre manele şi cu alte mâini.
Apoi se ajunge la limbi străine. Chiar dacă nu ştie nimeni nicio iotă, se vorbeşte în arabă, în japoneză şi portugheză, despre şalvari, sushi şi telenovele. Pentru audienţă, se traduce după ureche. „Ne redescoperim“
Pentru ce sunt bune cele două ore săptămânale de dat în mintea copiilor? „Pentru că ne luăm cu treburi şi uităm să ne jucăm, să ne privim, să lucrăm împreună“, explică Mihaela Sîrbu. „Când suntem mici, ştim să ne jucăm cu toţii, dar cu timpul uităm. Cursurile astea ne ajută să ne redescoperim şi să ne autocunoaştem“, adaugă profesoara.
Până acum, la cursuri au venit 40 de persoane, cele mai multe cu slujbe epuizante, care redescoperă vinerea plăcerea de a se juca şi de a fi cu alţi oameni. „Încercăm să-i învăţăm să se asculte şi să colaboreze. Pentru că, de unul singur nu poţi să faci nimic, toate exerciţiile noastre se bazează pe colaborare, fiecare pune câte-o părticică. Aşa se naşte o poveste, aşa se numără cu ochii închişi“, arată Sîrbu. TARIF & PROGRAM 120 de lei - patru şedinţe
Orele de improvizaţie se „predau“ în cadrul programului „Ce nu te învaţă şcoala“, demarat, în luna februarie, de Teatrul Fără Frontiere, în colaborare cu Fundaţia Calea Victoriei. Improvizaţia, bazată pe metoda Viola Spolin şi Keith Johnstone (inventatorul „teatrului sport“), dezvoltă dorinţa de colaborare, flexibilitatea, capacitatea de a asculta şi de a conduce. Deprinderea acestor abilităţi, prin joc, este esenţială pentru dezvoltarea personală, spun organizatorii. Cursul are o frecvenţă săptămânală - atelierele au loc de patru ori pe lună, în fiecare vineri - şi costă 120 de lei pentru adulţi (18-35 de ani) şi 100 de lei pentru copii (11-14 ani). Întâlnirile au loc la sediul fundaţiei, din str. Ştefan Mihăileanu, nr. 28B, sector 2. Mai multe informaţii, la adresa de web www.teatrulfarafrontiere.ro/ oport.php.