ANALIZĂ . În timp ce Ion Cristoiu crede că avem de-a face cu o "falsă vânzare" pusă la cale de Vîntu, Cristian Tudor Popescu e de părere că schimbarea de acum înseamnă dispariţia personajului public SOV.
"Luni (azi - n.r.) i-am pregătit şi eu o surpriză domnului Traian Băsescu", anunţa Sorin Ovidiu Vîntu vineri, înainte de a intra în arest. Surpriza n-a avut însă atâta răbdare: sâmbătă, EVZ anunţa în exclusivitate că postul Realitatea TV va fi preluat de omul de afaceri Elan Schwartzenberg. Acesta va deţine 92% din acţiuni. Tranzacţia urmează să fie anunţată oficial în cursul zilei de astăzi.
Ce a însemnat "epoca Vîntu" pentru presa românească? Pornind de la câteva întrebări comune, doi jurnalişti de prestigiu, Cristian Tudor Popescu şi Ion Cristoiu, încearcă să descrie atât modul în care a folosit mogulul SOV media subordonată, cât şi implicaţiile retragerii - cel puţin temporare şi vizibile - a acestuia.
Cristoiu: "E un modus operandi al lui SOV"
Ion Cristoiu crede că mişcarea de acum nu va schimba mare lucru pentru Realitatea TV. "Realitatea TV nu mai poate funcţiona ca până acum, din contracte şmechereşti cu statul". Fără a-l înfiera pe Vîntu "aşa cum îi înfiera «Scânteia» pe chiaburi în 1950", crede că vom asista la "un război epistolar" şi la un final în care noul proprietar va realiza că a fost păcălit.
"E un modus operandi al lui SOV, mă miră că, după atâtea experienţe nefericite ale victimelor sale - Ioana Vlas, Nicolae Popa -, SOV a mai găsit un nătâng pe care să-l tragă pe sfoară", mai spune jurnalistul, referindu-se la contractele prin interpuşi în care, de-a lungul timpului, SOV s-a dovedit a fi maestru.
Cristoiu "profeţeşte" că "secretul tranzacţiei" va fi dezvăluit în cele din urmă chiar de Vîntu, care, printre altele, are şi defectul de a fi foarte orgolios.
De cealaltă parte, CTP consideră că suntem martori la dispariţia lui Vîntu din zona vizibilităţii publice: "El nu a existat decât datorită postului Realitatea TV. (...) A cheltuit foarte mulţi bani de pomană şi a decredibilizat presa, transformând Realitatea TV într-o maşinărie de luptă anti-Băsescu, pentru că avea el de rezolvat o problemă personală, ca între derbedei de cartier, cu Traian Băsescu. (...) Vîntu pleacă de acolo şi nu mai are treabă cu acest post".
CRISTIAN TUDOR POPESCU
"Cunosc eu cazuri în care lua tot felul de beţivi, de rataţi cărora le dădea pălării de bani, numindu-i şefi"
EVZ: Cum a schimbat personajul Sorin Ovidiu Vîntu presa românească? Sunt mai mult de cinci ani de la celebra ieşire pe sticlă în care anunţa că este proprietarul Realitatea TV. Cristian Tudor Popescu: A schimbat-o în rău. Chiar şi în perioada în care Realitatea TV a fost un post de televiziune jurnalistic, care nu făcea concesii mari soluţiilor facile, divertismentului, personajelor promovate de OTV, Vîntu a făcut rău prin cantităţile mari de bani pe care le-a injectat în presa românească, bani aduşi din afara presei. În felul acesta a modificat grilele de salarizare din presă, ceea ce a scăzut mult posibilitatea organismelor profesionale şi, în general, capacitatea deontologiei profesionale de a ţine în frâu breasla.
Când Sorin Ovidiu Vîntu a anunţat că Realitatea TV se retrage din Clubul Român de Presă, a spus că n-are nevoie să-i spună nimeni cum se face jurnalismul. S-a văzut: la început a fost un post pro-Băsescu – eram atunci o voce singulară în cadrul postului. Acest post păstra totuşi nişte linii jurnalistice care m-au făcut să menţin colaborarea. Pe la sfârşitul anului 2007, s-a trecut la epoca anti-Băsescu. (...) S-a ajuns la derapajele uriaşe din perioada alegerilor din 2009 şi apoi din zilele noastre. Din acest motiv, colaborarea mea contractuală cu Realitatea TV – cea pentru emisiunea "Cap şi pajură" – a încetat în mai 2009. Cunoscându-l ca personaj, îl puteţi caracteriza în câteva cuvinte cheie? Tot în "Evenimentul zilei", acum un an şi jumătate sau doi, am dat o asemenea caracterizare: este un piton capabil să se stranguleze singur. Nu cred că am o mai bună definiţie a domnului Vîntu. (...) Stenogramele confirmă ceea ce spuneam atunci. Acest ultim text, cel cu rakeţii domnului Măgureanu, pune în lumină o componentă esenţială a persoanei lui Vîntu, cât mi-am putut da eu seama din cele câteva convorbiri pe care le-am avut: capacitatea de a fabula natural, ca o secreţie. Are momente în care fabulează fără un scop precis, din dorinţa de a genera text.
Pare să aibă şi valoare literară ceea ce a pus el acolo. Ar suna senzaţional, dacă ar fi, de exemplu, o bucată dintr-un text precum "Groapa" de Eugen Barbu. Da. Omul are nişte lecturi semnificative în materie de literatură. A citit ceva cărţi, domnule! Are nişte repere, e capabil să emită nişte judecăţi destul de coerente şi de convergente spre anumite teme literare. De altfel, asta a fost, în bună măsură, tema discuţiilor noastre telefonice. Ele porneau de la nişte articole de-ale mele. Are această înclinaţie spre literatură, care se manifestă uneori spre zona literaturii de senzaţie. "Vîntu nu a existat decât datorită postului Realitatea TV"
Înseamnă vânzarea de acum capitularea definitivă a lui SOV, cel puţin pe tărâmul presei? Cred că înseamnă dispariţia lui din zona vizibilităţii publice. El nu a existat decât datorită postului Realitatea TV. (...) Nu ştiu ce va face Elan Schwartzenberg. Nu ştiu cât se pricepe la presă, dacă se pricepe cât se pricepea Sorin Ovidiu Vîntu, care a făcut întotdeauna alegeri foarte proaste în presă. A dat grămezi de bani. Cunosc eu cazuri - începând cu ziarul "Curentul" pe vremuri – în care lua tot felul de beţivi, de rataţi cărora le dădea pălării de bani, numindu-i şefi. Cu una sau două excepţii, alegerile lui în materie de oameni de presă au fost foarte proaste. A cheltuit foarte mulţi bani de pomană şi a decredibilizat presa, transformând Realitatea TV într-o maşinărie de luptă anti-Băsescu, pentru că avea el de rezolvat o problemă personală, ca între derbedei de cartier, cu Traian Băsescu. Asta a făcut de fapt. Deci n-are ce să fie rău faptul că Vîntu pleacă de acolo şi nu mai are treabă cu acest post. Poate fi reparată imaginea acestui post în momentul de faţă? Imediat după ce a semnat acel contract de management, Sebastian Ghiţă spunea că va dezlipi eticheta "Vîntu" de pe Realitatea şi va pune o altă etichetă. Poate fi dezlipită această etichetă? Poate fi dezlipită eticheta "Vîntu" de pe Realitatea, dar presimţirile mele în legătura cu următoarea etichetă care va fi pusă pe Realitatea nu sunt prea bune. Se pot reabilita ziariştii de acolo? Ziariştii se pot reabilita, mai ales că unii dintre ei ştiu că pe vremuri se putea lucra şi altfel, fără tuşele astea groase de deprofesionalizare. Pentru că asta e, de fapt, problema cea mai deranjantă în faptul că ai o atitudine politică sau alta: faptul că te deprofesionalizezi, devii penibil. Transformi presa în propagandă. Asta s-a întâmplat acolo şi asta trebuie să înceteze.
La nivelul jurnaliştilor se poate, dar nu ştiu ce intenţii au domnii Schwartzenberg şi Ghiţă. După cum arată presa în ziua de azi, postul Realitatea TV nu va face profit prea curând. Acolo e vorba în continuare de băgat bani, sunt nişte datorii de plătit. Şi dacă vrei să bagi bani, atunci faci asta cu un scop, aştepţi un retur. Nu văd o soluţie foarte sănătoasă pentru Realitatea TV. A fost toamna lui 2009 momentul cel mai rău pentru această televiziune? Da, probabil că a fost cel mai rău. Era extrem de greu şi pentru un colaborator extern ca mine - care nu avea nici cea mai mică legătură contractuală – să își impună condiţia independentă, neutră, în contextul politicii editoriale de acolo. Obscenităţile din stenograme construiau o complicitate
Putem spune că imaginea asta de "menajerie de presă", care s-a lipit de Realitatea TV odată cu apariţia acelor stenograme, este una îndreptăţită? Este îndreptăţită, pentru că oamenii aceia au acceptat limbajul său. Ăsta este lucrul cel mai grav: când accepţi să ţi se vorbească în felul ăsta. Am avut şi eu doi-trei şefi în viaţa mea şi este de neimaginat – nu discutăm aici de Vîntu, de presă -: un şef poate să-ţi atragă atenţia, poate să-ţi taie din leafă sau te poate da afară. Dar nimeni nu-i permite - decât dacă-i permiţi tu – să-ţi vorbească în felul ăsta. Obscenităţile lui Vîntu erau calculate. Stilul ăsta trivial-familiar voia să spună că relaţia dintre el şi cel care vorbea e foarte strânsă. Aceste obscenităţi construiau o complicitate. Într-o anumită măsură, e posibil să-i fi flatat pe acei ziarişti. Da! S-ar putea ca ei să se fi considerat nişte prieteni, nişte persoane din cercul zero, de intimi ai domnului Vîntu, iar asta să-i facă să se simtă bine, să accepte acel limbaj. Eu am oricând proba contrară, şi anume limbajul folosit de domnul Vîntu în discuţiile cu mine. Unde nici umbră n-a fost vreodată de vreun cuvânt licenţios. Vîntu are mai multe feţe: poate vorbi extrem de închistat, extrem de sobru, are un ton de-a dreptul amuzant prin academismul pe care doreşte să-l afişeze. Dar... de la om la om! Acele discuţii sunt triste pentru soarta gazetarului român. ION CRISTOIU
"Vânzarea Realitatea TV este o cacealma"
EVZ: Cum a schimbat Sorin Ovidiu Vîntu presa românească, măcar în cei şapte ani de la celebrul anunţ că el este proprietarul postului Realitatea TV? Ion Cristoiu: În bine şi în rău. În bine, deoarece într-o presă săracă din punct de vedere material, mai ales în domeniul televiziunilor, a investit suficienţi bani pentru ca jurnaliştii să beneficieze de o tehnologie egală cu cea de care beneficiază jurnaliştii de la cele mai importante televiziuni din Occident. În rău, deoarece jurnaliştii beneficiari ai acestor mijloace au fost puşi să facă o presă de un partizanat politic orb, la început în favoarea lui Traian Băsescu şi, ulterior, împotriva acestuia.
Jurnaliştii de la Realitatea TV au părut, astfel, asemenea unor piloţi de pe supersonice, care coboară la câteva sute de metri deasupra pământului pentru a stropi un teren de varză. Toate mijloacele ultramoderne au fost folosite pentru o presă care nu avea nicio legătură cu modernitatea. Legat de profesionalism, odată cu apariţia stenogramelor s-a vorbit despre "menajeria" de presă de la Realitatea. Cât de îndreptăţită este o asemenea imagine? Nu cred că termenul nimerit este "menajerie", mult mai adecvat ar fi termenul de "cuşcă cu zăbrele de aur". Sorin Ovidiu Vîntu a plătit cu sume înspăimântătoare – exemplele s-au tot vehiculat în presă -, lideri de opinie, cărora li s-a asigurat un elan cu mult mai mare decât cel de care erau legaţi redactorii simpli ai postului. Aceşti lideri de opinie au putut să îşi expime în deplină libertate opiniile în câteva emisiuni. În restul emisiunilor, truditorii simpli făceau presă partizană. Prin trucul "cuştii cu gratiile de aur", Sorin Ovidiu Vîntu a urmărit două obiective. Unu – să creeze iluzia unei obiectivităţi a Realităţii TV, doi - să poată fi fericit trecând din când în când prin faţa cuştii cu zăbrelele de aur şi spunându-şi: "iată ce trofee deţin eu". Îl cunoaşteţi personal pe Sorin Ovidiu Vîntu.... Îl cunosc personal. În toate cele întâmplate a jucat un rol important şi acest orgoliu, care şi-a spus cuvântul nu numai în felul în care s-a înconjurat de lideri de opinie, dar şi în diferite gesturi de Mecena faţă de intelectuali de prestigiu din România. Ne putem referi inclusiv la Ion Cristoiu - şi eu am avut o editură, chiar intitulată "Ion Cristoiu" -, pe care mi-a propus-o în 1999 Sorin Ovidiu Vîntu.
Într-o lume de investitori care-şi risipeau banii pe vile şi pe amante, Sorin Ovidiu Vîntu a binevoit să investească şi în operaţiuni intelectuale. Nu putem să-i negăm – eu cel puţin pot depune mărturie - că Sorin Ovidiu Vîntu ştie să se adapteze perfect la personalitatea interlocutorului. Eu, de exemplu, am rămas şocat văzând limbajul din stenograme, deoarece SOV nu a folosit niciodată în discuţiile cu mine aceşti termeni. În discuţiile cu mine l-a evocat pe Camil Petrescu, ştiind probabil că eu sunt un admirator al scriitorului român.
Tot din orgoliu, Sorin Ovidiu Vîntu nu se mai războieşte acum cu Traian Băsescu, ci cu Sebastian Ghiţă. În acest război nu l-a ales întâmplător drept aliat pe dl Elan Schwarzenberg, deoarece, din câte mi-am dat seama, are năravul starletei. A căutat pe cineva care să iasă pe televiziuni, să dea declaraţii. Noul proprietar a acţionat contrar oricăror reguli, putea să aştepte până luni pentru precizări. Şi, până la urmă, de ce să facă el o conferinţă de presă, dacă manager este Sebastian Ghiţă? Profeţesc în următoarea perioadă un război epistolar în zona Realitatea Tv. Cei doi vor trimite epistole către presă şi angajaţi, iar angajaţii vor trimite scrisori către ei. Cum l-aţi caracteriza în câteva cuvinte cheie pe SOV? Sorin Ovidiu Vîntu este un om inteligent, care, la un moment dat, a făcut greşeala să se creadă cel mai inteligent din România, o ţară care nu duce lipsă de oamenii care se cred, la rândul lor, foarte inteligenţi. Şi, cum se întâmplă de obicei cu astfel de oameni, SOV s-a încurcat în păienjenişul propriei inteligenţe.
Eu cred că în cazul lui SOV trebuie să avem o imagine a unui personaj complex şi să nu-l tratăm nici precum chiaburul din Scânteia anilor 50, dar nici precum secretarul de partid din Scânteia aceloraşi ani. Cu ani în urmă, când SOV a fost ţinta unei violente campanii de presă – în perioada în care făcea Marius Tucă show-ul său – eu am îndrăznit să spun în public ceea ce tocmai spun despre SOV, cel pe care îl cunosc eu. La vremea respectivă am fost călcat în picioare de aceiaşi lideri de opinie care l-au lăudat în ultimul timp pe Vîntu.
Asta nu înseamnă că SOV nu diferă de alţi oameni de afaceri, fie şi prin efortul de a ţine cont de faptul că stă de vorbă cu un intelectual şi nu cu un macaragiu. "Eticheta SOV nu se va dezlipi"
Ce înseamnă această vânzare? O putem considera ca o "capitulare definitivă" a lui SOV? Este vorba de o nouă cacealma a lui SOV. După părerea mea, e o falsă vânzare, deoarece e greu de crezut că noul proprietar a avut suma cerută pentru cumpărarea acestui post. Sunt aproape sigur, şi veţi vedea că viaţa va confirma, că în paralel cu actele oficiale s-a semnat un act secret prin care televiziunea rămâne în continuare a lui SOV.
Ce mă surprinde pe mine este că, după atâtea experienţe nefericite ale victimelor sale – Ioana Vlas, Nicolae Popa – SOV a mai găsit un nătâng pe care să-l tragă pe sfoară. Veţi vedea că noul proprietar, fascinat de jucăria împrumutată pentru câtva timp, va porni la luptă împotriva dlui Sebastian Ghiţă şi probabil abia când se va încheia acest război vom afla că proprietarul este tot SOV. Este un modus operandi al lui SOV.
Eticheta SOV s-ar putea dezlipi în vreun fel de pe Realitatea TV? Această etichetă nu se va dezlipi şi, mai mult ca sigur, cel care nu va rezista să păstreze "secretul tranzacţiei secrete" va fi chiar SOV. Oamenii săi din trust, dacă vor fi zburătăciţi de noul proprietar, vor interveni imediat la SOV ca să îi ceară ajutorul. Nici SOV, nici Sebastian Ghiţă şi, sunt sigur, nici noul proprietar, n-au înţeles un lucru: Realitatea TV nu mai poate funcţiona ca până acum, din contracte şmechereşti cu statul. Ca să nu mă consideraţi un profet riscant, vă propun următorul examen pentru noul proprietar: dacă în perioada următoare va trece la restructurări masive, la reducerea dramatică a cheltuielilor, în aşa fel încât Realitatea TV să trăiască din ceea ce câştigă onest, nu din contracte cu statul, atunci înseamnă că noul proprietar este chiar proprietar pe bune. Sunt, însă, sigur că, asemenea lui Sebastian Ghiţă, noul proprietar speră că va obţine contracte cu statul jucând comedia independenţei de SOV.
- Mărirea şi decăderea mogulului media Vîntu