Cum se vinde pe șest Transilvania

Intîmplarea face să locuiesc în apropierea fostului restaurant Czell, deținut de Paul Ehrlich, aflat la parterul Casei Rosas din Piața Unirii, proprietate a chirurgului principelui Bahory Kristof, casa datând din 1610, a unde a locuit, în 1902 și sculptorul Josef Fadrusz, pe timpul ridicării statuii lui Matei Corvin. Czell de ieri, Ursus de azi, abandonat și cu lacătul pus, pe vremuri un restaurant frecventat de mari personalități universitare și de stânga politică clujeană, considerat un fel de ”universitate” a tinerilor politicieni ai vremii. M-am așezat  pe treptele ciobite, printre umbrele zbuciumatei istrorii transilvănene.

Între16-24 august 1940 au avut loc tratativele româno-maghiare de la Turnu-Severin, unde delegația maghiară a cerut alipirea la Ungaria hortystă a mai mult de jumătate din Transilvania. Tratativele au eșuat, problema fiind tranșată în mod barbar prin Diktatul de la Viena, la 30 august 1940. În 24 august, traducătorul acelor tratative, n-a fost nimeni altul decât poetul Mihai Beniuc. Stăteam, așadar așezat pe treptele fostului restaurant Czell, fumând un capăt de Partagas, sub soarele cu dinți ai unei primăveri incerte, rememorând pasajul din memoriile lui Beniuc, în care povestește despre aceste tratative eșuate. Mă gândeam că iată, peste ani, cu răbdare și cu trădătorii din politica românească, cerința delegației maghiare, tradusă de translatorul Mihai Beniuc la Turnu-Severin, cea de alipire a nai mult de jumătate din Transilvania ungariei, este mai aproape ca niciodată să devină realitate…

Prin legislaţia adoptată anul trecut, în acord cu cea europeană, terenurile nu mai purteau fi vândute străinilor, decât în anumite condiții, așa cum se întâmplă în toate statele lumii, care respectă avuția națională. Scopul, declarat, era de a proteja atât fermierii, cât şi statul român, în condiţiile în care deja 4 milioane de hectare de pământ nu mai sunt ale românilor!

Dar, sorpriză patriotică de proporții: 61de deputaţi şi senatori ai Puterii, în frunte cu ministrul Agriculturii, un anume Adrian Oros, au depus la Senat un proiect de lege prin care să se dea din nou drumul vânzării pământului românesc. Concret, dispar condiţiile privind domiciliul şi rezidenţa, dar – mai ales – dispar şi interdicţiile de înstrăinare care erau de minim 8 ani de la data cumpărării terenurilor. PNL iștii, inițiatorii acestei ”tranzacții” cu UDMR, (căci, ce altceva poate fi acest gest?),  propun ca terenurile agricole să poată fi cumparate de către străini, chiar dacă nu sunt rezidenți în România și chiar dacă sunt doar samsari de terenuri, neavând nici o experiență in agricultură sau intenție de a exploata terenurile agricole. Cel mai mare tun imobiliar din istorie și, o vânzare tăcută, pe șest, a Transilvaniei.

După ce au hotărât vânzarea companiilor românești la prețuri de nimic, acum PNL – USR – UDMR s-a gândit să ofere UDMR, Ungariei și lui Viktor Orban terenurile agricole ale României,  dând liber la vânzarea necondiționată a acestora. Proiectul de lege pune în pericol securitatea alimentară a populatiei deoarece dă liber acaparării de capital funciar de către Ungaria. O ungarie care stă pregătită în block-starturi. Nu e nici un secret. Statul maghiar pregatește un program prin care să cumpere terenuri agricole in Transilvania, iar pentru aplicarea lui așteaptă exact legea ”patriotului” Oros. Informația a fost oferită de dl. Szabo Jozsef, atașatul pe probleme de agricultură al Ambasadei Ungariei la București, pentru postul de radio Erdely FM. Proiectul Ungariei prevede ca dacă "cineva dorește să-și vândă terenul, atunci poate încheia un contract cu statul maghiar in temeiul căruia va primi o rentă viageră, iar terenul ramâne statului Maghiar”.

Urmarea? România nu-și va mai putea asigura consumul intren. Va urma o altă etapă a acțiunii de distrugere a agriculturii românești. S-a distrus fondul funciar al României cu legea 1/2000 care a dus la fărâmițarea exploatațiilor agricole. Au continuat apoi distrugerea cu legea 247/2005 când sute de mii de hectare de păduri și teren din domeniul public al statului au fost date unor ”proprietari” tranzacționiști, iar acum o distrug de tot și ireparabil. Peste cadavrele a sute de mii de români, care au murit în razboaie pentru un petec de pământ și pentru ca noi sa avem teren agricol. Toate astea, cu PNL la guvernare. Un PNL din care poate fi scoasă oricând particula ”Național”, și în care au ajuns să tracă drept mari politicieni, oameni din anturajul lui Traian Băsescu.  Oameni de a căror supușenie și lipsă de coloană vertebrală pe atunci râdea, oripilată  o țară întreagă…

”PNL are nevoie de modernizare, - spune Rareș Bogdan -, de o clarificare din punct de vedere ideologic, doctrinar pentru că marea bătălie în 2024 şi în 2029 va fi diferită. Pentru prima dată în 35 de ani în România nu va fi bătălia între stânga şi dreapta, se va bate între conservatorism, tradiţionalism şi valori şi neoprogresism”. Eu cred că, mai întâi PNL ar trebui să-și clarifice poziția față de Transilvania, de România și față de UDMR. Deocamdată,  conducerea liberală a făcut pipi pe tot ce înseamnă Transilvania. Numirea unui prefect UDMR la Cluj a fost o mizerie. O mizerie marca Ludovic Orban, care și-a tranzacționat astfel, poziția de președinte al Camerei Deputaților și, de ce nu, rămânerea în funcția de președinte al PNL.

Ceea ce plătește acum ministrul Oros către UDMR este exact datoria celui care, până la urmă, va aduce PNL sub 10%.

Aici, în fostul restaurant Czell, al lui Ehrlich, pe ale cărui trepte fumam sub razele tremurătoare ale soarelui de primăvară, s-au adunat într o zi de august 1940 un grup de intelectuali universitari clujeni împreună cu Beniuc, întors de la Turnu-Severin. Se anunța o catastrofă.  Acolo au hotarât, tinerește, ce să facă. ”Să mobilizăm prietenii din armată pentru cauză, - scrie Beniuc în memorii -,  fie pe cei aflători în Cluj, fie pe zonă, anume în apus, unde erau întăriri serioase; să constituim o comisie care să meargă la București și să stea de vorbă cu personalitățile de seamă, ca să-i convingem de primejdia ce ne paște, și să lansăm un manifest.” ”N-o să vă primească nimeni! - le-a spus un prieten al lor, deputatul Frontului Renașterii Naționale, Anderco. ”A avut dreptate. Iorga era la Vălenii de Munte, Maniu a fugit de noi, alții - la fel. Ne-a primit un singur om, scriitorul Camil Petrescu, invitându-ne să luăm masa de prânz cu el, la restaurantul Carpați.

Ne-a ascultat cu răbdare. Apoi, privindu-ne cu ochii lui albaștri, atât de frumoși, scăpărând și de lumina inteligenței, dar parcă și de scepticism, ne-a zis:

Măi băieți! Voi, transilvănenii nu aveți simț politic! Voi ați fi în stare să ne târâți într-un război contra Germaniei! (…) Ce ne rămâne de făcut? -a continuat Beniuc -, entuziasmat. Să nu tratăm problema Ardealului cu nimeni și să apărăm dușmanul cu toate mijloacele care ne vor sta la dispoziție.

- N-are să vă sprijine nimeni în ideile voastre, a spus trist, Camil Petrescu. I-am mulțumit că ne-a ospătat și am plecat.”

Am început să simt răceala treptelor prăfuite ale fostului restaurant Czell și m-am ridicat. Am mai tras câteva fumuri mici din cigar, mi-am pus masca și cu pași lenți m-am îndreptat spre fostul Diese. Înțepenisem și în gură aveam un gust amar…