Bem 90 de litri anual, tot atât cât ţările cu tradiţie, dar consumăm rar o bere de calitate.
Ben Vinken, singurul somelier de bere din lume, ne-a invitat să degustă m patru beri, toate fabricate după reţete internaţionale. Mai întâi, „a portretizat“ fiecare sortiment în parte.
Prima bere are 5% alcool, iar malţul şi hameiul sunt în echilibru perfect în această licoare. A doua, despre care se spune că este o bere „de femei“, are 5,1% alcool şi arome proaspete, de ierburi şi malţ. „O bere uşoară, rotundă, dulceagă. De altfel, Italia nu e recunoscută ca o ţară tradiţională a berii“, spune belgianul Ben Vinken.
Degustarea a continuat cu o bere daneză, mult mai gustoasă datorită concentraţiei de 5,4% alcool. „Spuma este frumoasă, simt arome de ierburi, asemă- nătoare cu legumele gătite, este aroma specifică a acestei mărci. La sfârşit, gustul este amar, uscat. Este printre puţinele beri din lume la care gustul este mai bun decât aroma“, explică somelierul.
„Cireaşa de pe tort“ a fost o bere belgiană clasică. Era produsă în urmă cu 60 de ani în berăriile abaţiilor, dar acum implicarea călugărilor se rezumă doar la etichetă. Chiar şi aşa, nu şi-a pierdut din calităţi.
„6,6% alcool, spumă frumoasă, ce lasă dantelă pe pahar, culoare aurie, fermentare la suprafaţă (produsă la temperaturi înalte, astfel încât drojdia se ridică la suprafaţă - n.r.), aproape tot ce vă puteţi dori de la o bere“, a detaliat somelierul. Prima bere a fost Heineken (produsă de Heineken România), a doua Peroni (berea italiană produsă de SAB Miller - Ursus România); a urmat Carlsberg (bere daneză, produsă de URBB - Tuborg România) şi ultima a fost Leffe (bere belgiană, importată de filiala locală a InBev).
Copiază degustarea de vin
„Există un ritual al degustării berii“, aşa a început Ben Vinken sesiunea de degustare. De profesie avocat, a devenit somelier după ce a petrecut ani buni pe funcţii manageriale în multinaţionalele producătoare de bere din Belgia.
Degustarea de bere trebuie să se desfăşoare într-o cameră cu aer curat, fără mirosuri puternice şi, categoric, fără fum de ţigară. Paharele trebuie să fie curate, iar berea în mod necesar rece, direct din frapieră. Procesul copiază în cele mai mici detalii degustarea de vinuri, aşa că paharele trebuie să fie conice - o formă elegantă şi care păstrează aroma băuturii.
În proporţie de 70%, berea se degustă cu nasul, astfel încât rotirea paharului pentru eliberarea aromelor şi formarea spumei este esenţială. Se ia o duşcă bună, care se înghite - spre deosebire de vin -, pentru ca gustul amar să se simtă pe limbă şi în gât. Apoi se pune imaginaţia la lucru: se simte puternic fie drojdia, malţul sau hameiul, cu uşoare arome de fructe, ierburi şi chiar piper.
Românii nu experimentează
Românii se dau în vânt după bere populară, pe care o consumă în cantităţi la fel de mari ca în ţările cu tradiţie, dar nu ştiu să diversifice sortimentele şi cel mai frecvent dau calitatea pe preţ.
Aşa ne caracterizează Ben Vinken. Ce-i drept, belgianul a avut la îndemână pentru analiză doar câteva date privind vânzările de bere în prima jumătate a acestui an. Cifrele indică o creştere spectaculoasă a ambalajului de plastic (PET), la 50% din vânzările de bere.
Belgianul Vinken a indicat că cel mai bun ambalaj pentru bere este sticla, iar berile speciale conferă senzaţii vizuale, olfactive şi gustative unice. „Nu putem consuma mai mult de 90 de litri de bere anual pe cap de locuitor, cât bem acum, astfel încât următoarea tendinţă în piaţă va fi diversificarea alegerilor către beri mai bune“, a completat Shachar Shaine, preşedintele asociaţiei Berarii României.
CULTURĂ
Băutură cu spumă la o cină romantică
Berea blondă merge la peşte, berea brună la carne, iar berile cu arome de fructe - cireşe şi lămâie - sunt cele mai apreciate la desert. „Ai mai multe posibilităţi să găseşti armonia în bere decât în vin. Iar într-o prezentare elegantă, adusă în frapieră în ambalaj de sticlă de 0,75 litri şi servită în pahare conice, berea merge foarte bine chiar şi la o cină romantică“, a spus somelierul Ben Vinken. La aperitiv merg berile „Lager“, berile populare, uşoare, de un galben deschis, în timp ce la felul principal cele mai potrivite sunt berile „Ale“, cele speciale, fermentate la temperaturi înalte.
„În Belgia, dar şi în alte ţări din Europa, putem vorbi deja despre o cultură a berii, de exemplu, se fac studii despre abordarea berii din punct de vedere gastronomic“, a explicat somelierul.