Cum s-au luptat alpiniştii români cu „norul ucigaş”

Plecaţi să traverseze Groenlanda pe schiuri, Ticu Lăcătuşu şi Cornel Coman povestesc pentru EVZ cum s-au lovit de primul obstacol, până la gheţari: restricţiile impuse de erupţia vulcanică din Islanda.

Ticu Lăcătuşu, primul român care a ajuns pe Everest, şi colegul său Cornel Coman avuseseră numai gânduri bune când au lansat vestea că pornesc în expediţia „Eco-Greenland” Romania 2010 - traversarea pe schiuri a Groenlandei. În mod normal, totul trebuia să meargă ca uns: un drum până în Danemarca, cu maşina, urmaţi de cargo-ul cu echipamentele necesare, de acolo câteva zboruri cu avionul şi elicopterul pe ruta Islanda-Groenlanda şi expediţia putea să înceapă.

Cei doi alpinişti se „luptă” însă, de o săptămână, cu „norul ucigaş” creat de erupţia vulcanică din Islanda. Ieri alpiniştii români transmiteau că se aflau tot în capitala Islandei, spre bucuria taximetriştilor care făceau bani buni plimbându-i până la aeroport şi înapoi, la hotel. 

EVZ a consemnat jurnalul din ultima săptămână a expediţiei celor doi alpinişti. Analizat pe larg, acesta este o frescă a neputinţei cu care s-au confruntat milioane de oameni în urma paralizării spaţiului aerian. Alpiniştii români s-au „încăpăţânat” însă să ajungă cu un pas mai aproape de Groenlanda, în Islanda, de unde nimeni nu pare să mai plece sau să intre zilele acestea.

Un jurnal de expediţie cu zboruri anulate

E deja a cincea zi de când alpiniştii români fac poze doar cu urşi polari împăiaţi în Reykjavik şi, scrie Ticu Lăcătuşu, „calvarul vulcanic care ameninţă până şi o expediţie românească în Groenlanda continuă”. Aeroporturile islandeze sunt închise până marţi. Cei doi alpinişti se aşteaptă ca de-abia pe 29 aprilie, să aibă loc ultimul zbor cu elicopterul, din Groenlanda, între Tasiilaq şi Isortoq. De abia de acolo, dacă cargo-ul cu echipament nu întârzie din nou, Ticu Lăcătuşu şi Cornel Coman pot să-şi pună schiurile în picioare şi să pornească printre gheţuri.

Ca o ironie a sorţii, alpinistul povesteşte cum, cu doar cu câteva zile înainte de erupţie, compania de zboruri Iceland Express trimitea clienţilor un e-mail cu oferte turistice sub titlul : „A Volcanic Offer in Iceland!” („O ofertă vulcanică pentru Islanda!” – n.r.). „Atât de vulcanică, încât am pierdut avionul spre Groenlanda şi mai mult de trei zile în Reykjavik. Se putea însă şi mai rău”, scrie Lăcătuşu.

Amânaţi prin SMS

Totul a început să se blocheze încă de marţi, 20 aprilie, la Copenhaga, povesteşte Ticu Lăcătuşu.

După ce au ajuns aici cu o maşină – „a fost inspiraţie masculină”, după cum numeşete Lăcătuşu alegerea - au început să primească repetat, timp de două zile, vestea că zborurile sunt anulate.

„Aeroportul danez, cel mai important din nordul Europei a fost cel mai afectat de criza norului vulcanului şi era închis de două zile. Echipamentul nostru principal, trimis prin cargo din România cu sprijinul companiei Dacorom International era blocat în aeroport. Zborul spre Islanda de pe 21 era anulat, iar compania Iceland Express ne trimitea sms-uri cu reprogramarea zborului la fiecare trei ore, în care oricum nu mai credeam. Eram rugaţi să nu mergem la aeroport până nu primim confirmarea lor. Aceasta nu a venit însă nici măcar a doua zi, pe 22 aprilie, când aeroportul şi-a deschis 50% din capacitate”, povesteşte alpinistul român.

„Regina nu a încercat să ne depăşească cu maşina”

În aşteptarea unei schimbări de direcţie a norului, celor doi români nu le-a mai rămas decât să se transforme din alpinişti în simpli turişti. Au asistat la schimbarea gărzii regale daneze, au simţit un pic din viaţa oraşului şi au dat nas în nas cu regina Danemarcei. Câteva impresii: „Schimbarea gărzii e o ceremonie simplă, fără fastul de la Londra, decentă şi cu atât mai frumoasă. La întoarcerea cu maşina spre hotel, Ştefan Porojan, consilierul economic al ambasadei noastre, tocmai ne povestea despre lipsa de extravaganţă din timpul deplasărilor reginei prin oraş, iar în clipa următoare ne spune: „Iată maşina regală chiar în spatele nostru. Şi este şi regina în ea!“. Am mers aproape cinci minute cu regina după noi. Nu a încercat să ne depăşească deşi ar fi putut”, povesteşte Ticu Lăcătuşu.

Dincolo de decenţa capitalei daneze, cei doi alpinişti au observat că fiecare clipă petrecută acolo „sabota” bugetul expediţiei. „Copenhaga este poate cel mai scump oraş din câte am văzut şi ne puteam epuiza lejer aici resursele financiare ale expediţiei dacă situaţia nu s-ar fi deblocat”, scrie Ticu Lăcătuşu.

Joi, 22 aprilie, pe la orele prânzului, în continuare calmi, cei doi alpinişti se îmbarcau în sfârşit în cursa spre Islanda. Ticu nota în „jurnalul” pentru EVZ: „Am reuşit să evadăm din Copenhaga!”.

Întâlnirea cu „duşmanul”

Înarmaţi cu mult entuziasm, alpiniştii români au ajuns după un zbor de patru ore la Reykjavik, trecând pe lângă vulcanul care a „paralizat” Europa. Din avion au putut admira cu ochii lor cauza neplăcerilor din ultimele zile. Nu fără a trage o spaimă scurtă.

„La 120 km de destinaţie, trecem la mică distanţă de vulcanul fumegând, cu nume greu de pronunţat. Conul său activ străpunge un strat dens de nori albi care acoperă cel mai mare gheţar din Europa. În acel moment, pilotul face o mică gafă anunţând că vulcanul poate fi văzut pe stânga. Toţi pasagerii s-au repezit la hublouri şi avionul s-a înclinat puternic, aproape instantaneu. În secundele urmatoare ne reamintim de drama de la Smolensk şi apoi revenim cu picioarele pe pământ... islandez”, notează alpinistul român.

„S-ar putea să mai aşteptăm o săptămână”

La Reykjavik au fost întâmpinaţi de tineri relaxaţi bine dispuşi, care, la aproape zero grade Celsius, se plimbau cu rolele, în pantaloni scurţi. „Azi, 22 aprilie, islandezii sărbătoresc intrarea în sezonul de vară, după câteva luni de întuneric (doar 4 ore de lumina pe zi)”, descrie alpinistul român.

Dacă nu au întâlnit încă urşi polari în carne şi oase, cum sperau, Lăcătuşu şi Coman au găsit unul fals, postat la intrarea unui local, cu care au făcut o fotografie, ca să marcheze, ironic, „întâlnirea”.

Veştile proaste au continuat, însă, imediat după ce au aflat că zborurile cu elicopterul către Groenlanda vor mai trebui să aştepte.

Mesaje mai serioase, trimise mai târziu, anunţă că aventura restricţiilor nu s-a încheiat: „S-ar putea să mai aşteptam o săptămână sosirea echipamentului ! Asta însemnă să ieşim chiar din mica rezervă financiară alocată pentru situaţii de urgenţă neprevăzute. În ultimele zile am primit permanent update-uri privind localizarea echipamentului nostru, atât de la expeditorul din România, cât şi de la ambasada din Copenhaga care a monitorizat cu atenţie traseul urmat de cargo, expediat cu statut special, high priority. Doar astfel echipamentul expediţiei noastre a putut urma un traseu si program cvasi-normal, în condiţiile în care toate transporturile aeriene plecate spre Groenlanda după redeschiderea aeroportului din Copenhaga aveau ca prioritate aprovizionarea cu alimente a aşezărilor supuse de o săptămână unei adevărate blocade”, scrie Ticu Lăcătuşu.

Ce simt, totuşi, doi aventurieri, porniţi să cucerească o întindere glaciară, când un vulcan se încăpăţânează atâta vreme să-i ţină pe loc? „Avem nevoie de un calm de­să­vârşit”, scria sâmbătă, optimist, Lăcătuşu. „Şi de o corecţie bugetară dacă vom mai sta la Reykjavik. Deja trebuie făcute din nou rezervări la zboruri cu elicopterul în Groenlanda”, adăuga, mai pragmatic.

Era totuşi loc de glumă, după încă o „excursie” fără rezultat la aeroport: „Cel mai fericit în dimineaţa asta a fost taximetristul care a făcut două curse hotel-aeroport şi retur”.

Ieri, gluma se mai îngroşase: „Preferăm şi urşii groenlandezi, doar să reuşim să evadăm de aici!”, scria Ticu Lăcătuşu, din Islanda.

PREMIERĂ

Traversarea Groenlandei, pe schiuri

Expediţia „EcoGreenland” România 2010, pe care Ticu Lăcătuşu a numit-o „aventură polară”, va dura 30 de zile şi presupune traversarea Groenlandei, în imediata apropiere a liniei Cercului Polar de Nord, pe o rută dificilă.

Înaintea lui Lăcătuşu şi Coman, doar exploratorul norvegian Fridtjof Nansen a parcurs un traseu similar. Proiectul celor doi presupune însă un drum cu 100 km mai lung. Echipamentele, care cântăresc aproape 200 de kilograme, vor fi cărate cu ajutorul săniilor. Zilnic, cei doi vor parcurge între 10 şi 25 km.

În primele zile, distanţele vor fi de 10 km, din cauza greutăţii mari şi a urcuşului de la cota 0 spre culmea calotei glaciare, unde altitudinea este de 2.500 de metri. Expediţia este sprijnită de Baumix, Automobile Bavaria (firma le-a pus la dispoziţie automobilul care i-a transportat în Danemarca) şi Decarom International (care s-a ocupat de cargo-ul expediţiei).