Europa importă în acest moment 45% din necesarul de gaze. Marea majoritate a importurilor vin din Rusia. Specialiștii spun că Occidentul poate apela la alți furnizori. O altă soluție ar fi asigurarea de stocuri. Energia regenerabilă și economiile la gaze ar putea reduce din nevoia de importuri.
Cea mai eficientă sancțiune împotriva Rusiei constă în sistarea importurilor de hidrocarburi, principalele surse de valută pentru președintele Vladimir Putin. Statele europene au refuzat însă până acum să facă acest lucru, deoarece măsura le-ar pune în pericol chiar pe ele.
Statele occidentale importă 45% din cantitatea de gaze necesare, preponderent din Rusia. În Germania, importurile depășesc 50% din necesarul țării. În 2021, importurile s-au ridicat la 140 de miliarde de metri cubi prin gazoduct și 15 miliarde de mc pe nave, sub formă de gaz natural lichefiat (GNL).
„Folosirea de către Rusia a resurselor sale de gaze naturale ca armă economică și politică arată că Europa trebuie să acționeze rapid”, a declarat Fatih Birol, director executiv al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE) de pe lângă Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), citat de LeMonde.
Alți furnizori pentru Europa
Pe 22 februarie, cu două zile înainte de declanșarea conflictului din Ucraina, guvernul german îngheța deja autorizația de punere în funcțiune a gazoductului Nord Stream 2. În replică, Rusia amenință acum că va tăia supapele gazoductului Nord Stream 1, potrivit declarației televizate a vicepremierului Alexander Novak din 7 martie, citat de agenția Bloomberg.
„ AIE recomandă ne-reînnoirea contractelor pe termen lung cu Rusia, adică echivalentul a 15 miliarde mc, care expiră din 2022. UE ar putea înlocui 30 miliarde mc rusești cu cei ai altor furnizori, de exemplu din Norvegia sau Azerbaidjan, prin conducte de gaz (10 miliarde mc), deoarece producția UE este în scădere. Gazul poate veni și pe mare (20 miliarde mc) din Statele Unite și Qatar, specializate în comerțul cu GNL.
Mai este nevoie de infrastructură suficientă în amonte, pentru a lichefia GNL. La capătul lanțului, Franța are patru terminale GNL pentru regazeificare. Nu însă și Germania, care a anunțat pe 5 martie demararea construcției primei sale infrastructuri de acest fel, în nordul țării, la gurile Elbei“, mai scrie sursa citată.
Asigurarea stocurilor
Odată transportat, gazul poate fi depozitat în subteran. AIE recomandă umplerea a cel puțin 90% din capacitatea de stocare până la data de 1 octombrie a fiecărui an, ca parte a pregătirii pentru iarnă.
Mai multe țări, inclusiv Spania, propun acum achiziționarea de rezerve strategice în comun. „Construirea de stocuri strategice nu se poate face spontan, în condițiile în care prețurile gazelor pentru livrare în vara lui 2022 sunt în prezent mai mari decât cele din iarna viitoare”, avertizează Boris Solier, lector de economie la Universitatea din Montpellier.
Economie și energie regenerabilă
Este nevoie de o dezvoltare intensă a energiilor regenerabile (eoliană, solară, biomasă, plus hidroenergia). În decurs de un an, Europa s-ar putea descurca fără 6 miliarde de mc de gaz, dacă reușește să genereze cu 35 de terawați oră (TWh) mai mult decât planificat, potrivit AIE, în special datorită instalării panourilor fotovoltaice pe acoperișuri.
O altă soluție ar fi economia de energie. Potrivit AIE, reducerea încălzirii clădirilor cu 1°C ar reduce cererea cu aproximativ 10 miliarde mc. În scopuri de eficientizare energetică, o mai bună izolare a locuinței ar duce la economii de circa 2 miliarde de mc.