Testul lui Bichir. În 1923, celebrul fotograf de Emil Otto Hoppe a întreprins o călătorie de două luni în România.
Emil Otto Hoppe colindat de unul singur ţara – din Transilvania până în Delta Dunării şi în Bucovina –a descoperit frumuseţile ei naturale, arhitectura tradiţională.
A cunoscut oamenii simpli, dar și protipendada. În 1924 a dat publicităţii volumul memorialistic “In Gipsy Camp and Royal Palace”, prefaţat de Regina Maria şi ilustrat cu doar 32 de fotografii dintre cele peste 200 realizate în timpul voiajului.
Dincolo de titlul acesta sugestiv „De la șatră la Palatul Regal” și admirația pentru țara noastră E.O. Hoppe a rămas celebru printr-o descrie magnifică: “Diavolul are în România o viață întortocheată și neobosită”.
Exact cuvintele astea îmi răsună în cap de când a început nebunia asta cu Coronavirul și credeți-mă pe cuvânt am făcut eforturi de documentare să găsesc exact fraza citată.
Nu am ajuns virusolog de ocazie precum unii colegi de-ai mei, dar dați-mi voie să-mi exprim niște gânduri. Așa, pe puncte:
- E îngrozitor cât de schimbători suntem ca fire. Cu nici câteva zile înainte de criză medicii nu erau scoși din ciubucari, neisprăviți. Lumea aplauda ca la teatru când era arestat sau ponegrită vreo personalitate a medicinii românești. Acum sunt îngerii, protectorii, mucenicii noștri. Treaba sigur are un resort mult mai adânc psihologic, sociologic. La Colectiv a fost la fel. Înainte îi înjurau, după le sărutau mâinile…
- Bineînțeles mult-hulita Armată, care tocacă banii de pomană este acum un stâlp de nădejde al societății. Salvatorii României. Același persoane care înjurau Armata, cereau tăierea pensiilor militare implore acum intervenția Oștirii. Multă nesimțire…
- Mihail Manoilescu susținea că ideea românului despre avere și venit este epicuriană; că scopul românului este consumul, cu toate bucuriile lui, și că năzuința acestuia spre lux și confort este irezistibilă. Până nu face shoping nu se lasă. El nu poate păți nimic. Sau o fi un sindrom al șobolanului, al hamsterului provenit din communism când cămara trebuia să fie plină? Specialiștii mă pot ajuta aici..
- Ideea de moarte e aproape slavă. Fie ce-o fi…Până la capăt. Vedem ce se va întâmpla mâine!
- Presimt că 90% din clasa politică va fi curățată. S-a autoizolat chipurile strategic, dar va pierde. Românii iubesc personajele puternice. Autoritare, chiar dictatoriale. Lipsa de soluții e copleșitoare, iar părăsirea spațiului public de către politicieni va fi taxată precum o …dezertare. Singurul care s-a comportat ca un om politic, ca un om de stat a fost Traian Băsescu. Care a și riscat electoral – dovedind tărie când a atacat diaspora. Diasporă care de altfel îi este un electorat fidel.
- Naționalismul nu a murit. Solidaritatea europeană a dat chix. S-a văzut mai pe românește că în momentele de criză fiecare națiune este cu aia a mă-sii! Naționalismul nu a murit, ceea ce mă bucură nespus și cred va face carieră în România. Sper că nu xenofobia deși au apărut semne după întoarcerea unor cetățeni mai bronzați din “exilul economic”, din diaspora…
- Despre administrație, comunicare și luarea de măsuri în editorialul următor...
- Viață grea are Dracu în România!