Dialogul cu Dr. Lucian Negoiță, psihoterapeut experimentat, prinde în vârtejul întrebărilor și al răspunsurilor subiecte delicate, adunate și desprinse din realitatea tulburătoare a ultimelor trei luni.
- Florian Saiu: Cum au depășit românii criza pandemiei Covid-19? Din punct de vedere psihologic, le-a priit sau nu le-a priit autoizolarea?
- Lucian Negoiță: În foc se lămurește aurul și această criză poate fi pentru unii dintre noi și o oportunitate de a schimba, de a fi creativi și flexibili. Cei rigizi mental deja au de suferit. Nu cred că am depășit total această criză, cum o denumiți dumneavoastră. Eu cred că suntem în plin proces de readaptare. Altfel, nu-mi permit generalizări ca psihoterapeut. Unora le-a priit, altora nu. Unii și-au dat viața mai încet, s-au odihnit, s-au conectat cu familia, pentru alții pandemia a adus multe suferințe. Au rămas fără joburi, și-au pierdut afacerile, au pierdut funcții și statute sociale, le-au fost alterate relațiile de cuplu. La cabinet au început să crească numărul persoanelor care suferă de anxietate, ipohondrie, tulburări compulsive. Dar mă aștept ca în viitorul apropiat să crească și numărul celor care se prezintă cu simptome de depresie având în vedere schimbările bruște și prierderile suferite.
Despre divorțuri
- S-a dezbătut mult în ultima vreme pe marginea unor subiecte sensibile, cum ar fi creșterea ratei divorțurilor din cauza acestei crize sanitare care i-a pironit pe oameni în propriile case. Statistic, ținând cont de vizitele pacienților dumneavoastră la cabinet, care ar fi adevărul? A crescut rata divorțurilor sau numărul bebelușilor?
- În terapiile de cuplu da, a crescut numărul celor care se prezintă reclamând deteriorarea relației, însă nu cred ca observația aceasta ar fi întru totul relevantă. Sunt și multe cupluri fericite în urma acestei pandemii, care au reușit să folosească izolarea pentru a se reconecta emoțional. Despre aceste cupluri nu știm prea multe, ele neavând motive să ne viziteze. Deocamdată este prematur să tragem concluzii definitive, statisticienii ne vor spune peste câtva timp cum stau lucrurile cu divorțurile și nașterile.
Hipnoza și disfuncțiile sexuale
- Sunteți un profesionist desăvârșit, așadar nu mă pot abține să nu vă întreb, mai ales după ce am descoperit că în această vară veți organiza șase cursuri de psihoterapie, printre care și unul de hipnoză: care este mecanismul prin care hipnoza tratează disfuncțiile sexuale sau insomniile? Dacă-mi oferiți un răspuns convingător, vin și eu la școală. Promit!
- Încă sunt deschise înscrierile la școala de vară online pe care o organizez între 17 iunie și 22 iulie, „Introducere în psihoterapie: 7 școli fundamentale”. E un curs pe care l-am creat pe înțelesul oricui dorește să crească personal și profesional și vă aștept cu drag și pe dumneavoastră. Găsiți detalii pe hepichub.ro. Hipnoza este una dintre abordările terapeutice importante, eu unul am avut rezultate extraordinare cu ajutorul ei în cabinet. Milton Erickson, cel care a pus bazele hipnozei moderne, a demonstrat că în inconștient nu ascundem doar neplăceri, ci și resurse, lucruri pe care le-am învățat cândva și care ne-au ajutat să evoluăm. Și da, inconștientul poate fi folosit pentru a ne vindeca, de aceea în mod clar hipnoza poate fi folosită și în tratarea disfuncțiilor sexuale, și a insomniilor.
Mecanisme determinate cultural
- Merită detaliat.
- Să le luăm pe rând: pentru a folosi hipnoza în tulburările sexuale sunt mai multe mecanisme implicate. Contează dacă ele sunt feminine sau masculine și tipul lor - tulburări de erecție, ejaculare precoce sau anorgasmie, dispaurenie sau diminuarea libidoului. Mecanismele implicate țin și de motivația clientului pentru schimbare, de abilitățile lui mentale, de deschiderea către hipnoză. Contează cultura din care vine, mediul său social, relația sa cu religia. Dacă ai auzit în copilărie spunându-se „Sexul este un păcat!” sau „Să nu-mi vii cu burta la gură!”, vom avea de lucru. Atitudinea omului ne oferă și direcția în hipnoză. În cabinetul de psihoterapie putem folosi și alte tehnici.
- Legat de insomnii?
- Cât despre insomnii, pe acestea le tratez cu metode să le spunem neobișnuite, paradoxale, în cheia psihoterapiei ericksoniene. De exemplu, dacă vă treziți la 4.00 și nu mai puteți dormi, vă pot ruga să vă puneți ceasul deșteptător să sune la 3.30, sau vă pot ruga, după ce v-ați trezit, să spălați gresia din baie și să nu vă mai chinuiți să adormiți la loc. Ce fac este să creez o aversiune insonștientă împotriva trezirilor matinale.Pentru oamenii care aleg hipnoza este bine să știe că venind la cabinetul meu pot primi și exerciții pentru acasă în afara hipnozei, exerciții care ajută enorm în atingerea mai rapidă a obiectivelor. Hipnoza nu este o baghetă magică, este doar o altă metodă terapeutică.
Sugestii
- Dar ce înseamnă, stimate domn, hipnoză clasică și hipnoză ericksoniană? Ce deosebiri sunt între aceste două metode de tratament? Care dintre ele ajută la estomparea dependențelor, de pildă?
- Sunt mai multe diferențe. Ele țin de atitudini, tehnici folosite, principii. Pe scurt, în hipnoza clasică, cea de la Charcot încoace, hipnoterapeutul este asemenea unui profesor, dând sugestii directe, ca atunci când o mama spune: „Vei mânca acest iaurt!” În hipnoza ericksoniană, denumită și permisivă, sugestiile sunt mult mai indirecte. Mama poate spune: „Îți dorești să mănânci acum sau mai târziu? Un iaurt cu gust de căpșuni, de caise sau de mure?” În plus, hipnoterapia ericksoniană se bazează mult pe specificul pacientului. Sugestiile și metaforele pe care le utilizez cu un adolescent care cântă la chitară sunt diferite față de cele folosite cu o doamnă căreia îi place să cultive flori. Ambele tipuri de hipnoză pot fi eficiente în tratarea dependențelor sau a altor disfuncții, în funcție de particularitățile solicitantului. Hipnoterapeutul va hotârî tipul intervenției. Oricum, în cadrul unei transe pot fi și sunt utilizate adesea ambele metode.
Anxioși, petrecăreți, grandomani
- Care sunt cele mai frecvente probleme (psihice) ale românilor? Dacă ar fi să caracterizați acest popor în cinci cuvinte, care ar fi acelea?
- S-ar putea să nu placă ceea ce voi spune. Emoțional, suntem un popor care, dacă nu se încadrează la „anxioși pasivi”, e foarte posibil să-și găsească locul la „petrecăreți și grandomani”. Un popor în care predomină anxietatea, grija zilei de mâine și care a rezistat de-a lungul veacurilor datorită capacităților sale de flexibilitate și creativitate. Un popor de trestii care se unduiesc în vânt.
- Foarte plastic.
- Cei care au fost crescuți în comunism sau care au părinți crescuți în comunism pot fi mai anxioși, mai temători. Teama că nu vom avea ce mânca, atunci când magazinele erau goale, ne domină astăzi pe unii dintre noi, și s-a văzut la începuturile pandemiei. Depresia, tristețea, resemnarea sunt și ele într-o oarecare măsură caracteristice. Suntem pasivi, resemnați, dar critici, nu facem nimic, dar căutăm un țap ispășitor. În psihoterapie există un nume special pentru asta, „purtători de acuze” - sunt cei care nu-și asumă nimic, ceilalți sunt de vină pentru suferința lor: guvernul, soacra, nevasta, copilul, vremea, sărăcia. Totuși, sunt optimist. Generațiile mai tinere stau bine, dar rețineți: doar educația ne poate schimba în bine.
Profil profesional
Dr. Lucian Negoiță este psihoterapeut, formator și supervizor cu multiple specializări (psihoterapii cognitiv-comportamentale, hipnoză clinică și ericksoniană, psihoterapii sistemice pentru cuplu și familii, psihoterapii scurte strategice și orientate pe soluții, psihoterapia schemelor cognitive.
Studiile sale s-au desfășurat în România, America, Italia, Olanda și Scoția. Este profesor asociat al Universității Ovidius din Constanța și al Universității Spiru Haret din București, director de programe al Institutului de Cercetare și Dezvoltare în Psihologie, formator al Asociației de Hipnoterapie și Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală.
Este totodată fondatorul Emotion Center, clinică de psihoterapie și dezvoltare personală, al platformei de psihoeducație și dezvoltare personală HepicHub și al Centrului de Practică în Mindfulness. În cei 15 ani de practică a însoțit aproape 5.000 de persoane pe drumul schimbării și evoluției personale.