Dezvăluirile despre corupţia din familia prezidenţială, venite pe fondul sărăciei şi al şomajului ridicat, au alimentat protestele din Tunisia.
Absenţa libertăţilor civile fundamentale, nivelul ridicat al şomajului, dezvoltarea economică inegală a regiunilor, dar şi dezvăluirile recente ale site-ului Wiki- Leaks despre amploarea corupţiei în familia dictatorului Zine al-Abidine Ben Ali au fost scânteile care au declanşat protestele de stradă din Tunisia.
Abuzurile comise de fostul lider de la Tunis şi de prima-familie, în general, par să fi fost picătura care a umplut paharul, după ce un număr de 13 depeşe trimise de diplomaţii americani acreditaţi în statul nord-african au detaliat toate aceste practici nesănătoase. Dezvăluirile WikiLeaks au fost apoi propagate prin intermediul site-urilor de socializare şi al blogurilor.
Nimic fără voia "Familiei"
"Corupţia în Tunisia se agravează", subliniază o telegramă datată 23 iunie 2008 şi sugestiv intitulată "Ce-i al tău este şi-al meu". Documentul vorbeşte, printre altele, despre şpăgile pe care numeroasa familie a lui Ben Ali le pretindea celor care voiau să facă afaceri în Tunisia. În consecinţă, investitorii, "care se tem de braţul lung al primei- familii", evită să-şi mai extindă afacerile de teamă să nu fie nevoiţi să cotizeze din nou şi, de aici, şi rata ridicată a şomajului.
Documentul citat trece apoi în revistă toate combinaţiile financiare dubioase făcute, în dauna cetăţeanului de rând, de membrii familiei prezidenţiale. "Corupţia în cercul intim al preşedintelui Ben Ali este tot mai mare", menţiona o altă telegramă, redactată în iulie 2009.
"Chiar şi tunisienii de rând sesizează această evoluţie, iar numărul celor nemulţumiţi este tot mai mare", adaugă textul. Documentul insistă şi asupra imaginii deosebit de proaste pe care o avea fosta primă-doamnă, Leila Trabelsi, care reuşise să stârnească atât repulsia populaţiei, cât şi a unora dintre membrii guvernului.
Probabil pe fondul acestor dezvăluiri, unul din nepoţii acesteia, implicat şi el în afaceri prospere sub protecţia regimului, a fost înjunghiat mortal vineri de persoane încă neidentificate.
Preşedintele "Big Brother"
Ben Ali miza din ce în ce mai mult pe structurile represive ale statului pentru a se menţine la putere, mai observau diplomaţii americani în telegrama din iulie. Mai mult, tunisienii de rând erau racolaţi de serviciile secrete pentru a se alătura unei reţele de informatori care nu se dădeau în lături de la a-şi spiona familia şi prietenii pentru "siguranţa" dictatorului.
Refugiat în Arabia Saudită, unde a primit azil politic, Ben Ali a lăsat în urmă o ţară în fierbere. Liderii politici, coordonaţi de preşedintele interimar Foued Mebazaam, liderul parlamentului, încearcă să pună bazele unui guvern de uniune naţională care să scoată ţara din impas.
Actuala Constituţie cere organizarea de alegeri prezidenţiale în termen de 60 de zile. Chiar dacă violenţele au început să scadă în amploare, iar autorităţile au relaxat restricţiile de circulaţie impuse cetăţenilor în cursul nopţii, armata şi poliţia rămân în număr mare pe străzi, alături de patrule civile care încearcă să pună capăt jafurilor.
Ţara este în continuare paralizată din punct de vedere economic, iar şcolile şi instituţiile guvernamentale au rămas, ieri, închise.