Bucureștiul era înainte de 1989 sediul întregii puteri comuniste. Aici se găseau toate instituțiile de forță, aici se desfășurau cele mai mari mitinguri și erau cei mai mulți muncitori. Deci Nicolae Ceaușescu avea tot interesul să îi țină fericiți. Numai că nu o făcea. Două note ale Securității, recent declasificat de SRI, dezvăluie amploarea fenomenului de înfometare a populației.
Încă o dovadă că Nicolae Ceaușescu și factorii de răspundere din Partidul Comunist știau că românii nu au ce mânca. Potrivit documentelor declasificat recent de SRI în dosarul celor care provin din arhiva Direcției de Contrainformații Economice a Departamentului Securității Statului, se găsesc două note care vizează aprovizionarea populației Capitalei cu produsele alimentare. Una este din 16 decembrie, alta din 17 decembrie 1989. Cu o săptămână înainte de Crăciun. În timpul evenimentelor sângeroase de la Timișoara.
Din lectura acestora rezultă că în data de 16 decembrie 1989, dintr-un necesar de 383 t de carne proaspătă fusese livrat doar puțin peste 40 la sută. În ceea ce privește untul și brânzeturile, proporții erau mai bune peste 88 și '70 la sută, dar bucureștenii puteau mânca foarte puține legume, 26 la sută din nivelul planificat fiind prezent pe piețele din București. Cum reacționa Ceaușescu? Prin nepăsare...
Nici măcar fasolea, aliment ieftin, de bază pe timp de iarnă, nu era disponibilă, fiind trimisă în Capitală 13 la sută din planificare, orez 21 la sută. Cel mai puțin ajunsese carnea pentru preparate și semipreparate culinare, doar 19 la sută.
Înfometare cu aprobare de la Partid
Restantele acumulate în aprovizionarea bucureștenilor erau uriașe: peste 4.000 t de carne tăiată, peste 2.700 t de preparate din carne, 1600 tone semipreparate culinare, 1.000 t de brânzeturi, 18 milioane de bucăți ouă, 11.000 de tone legume, 15.000 t de cartofi.
Cantitățile sunt impresionante mai ales dacă ne gândim la consumul necesar pentru un trai decent. Nu există date dinainte de 1989 cu ceea ce trebuia să consume un român. Însă putem aplica un algoritm contemporan, ca să înțelegem mai bine.
Astfel, în zilele noastre, un român are nevoie lunar de 3 kg de carne, șapte ouă și 4 kg de legume. Deci o lipsă de 4.000 t de carne tăiată reprezenta necesarul pe o lună pentru 1 milion de români. 18 milioane de bucăți de ouă puteau ajunge la 2,5 milioane de bucureșteni într-o lună. Ca să mai vorbim despre faptul că 11.000 t de legume ajungeau consumului a 3 milioane de oameni, adică mai mult decât populația Bucureștiului din acel an.
Avem imaginea unui regim politic absurd care prefera să-și comenteze înfometeze concetățenii decât să renunțe la o politică economică falimentar. Prefera Ceaușescu să moară decât să recunoască că a greșit? Istoria are deja un răspuns.