Jocurile de noroc au înflorit concomitent cu criza. La fel şi falimentele caselelor de pariuri. Cel păgubit este mereu statul. Suveica este simplă şi face deja carieră. Firma falimentară este băgată în insolvenţă, o altă societate ia naştere (de fapt, este cea veche, dar sub alt nume), iar Fiscul trebuie să facă dovada că are de luat bani. De cele mai multe ori, statul rămâne cu buza umflată.
Asociaţia pentru Prevenirea şi Tratarea Adicţiei - Transparenţă şi Egalitate de Şansă în Gambling (APTA-TESG), organizaţie care îi sprijină pe cei dependenţi de pariuri şi de jocuri de noroc, prezintă un caz relevant despre cum este "fentat" Fiscul în România de către o mare casă de pariuri, "Casa pariurilor", cea mai mare dintre cele care funcţionează la noi. Într-un articol documentat, APTA dă în vileag construcţia făcută de "Casa pariurilor", fosta "Astra Sport Bets". Căderea a început în 2009 Astra Bettings, operatorul "Astra Sport Bets", avea, la sfârşitul anului 2009, 450 de puncte de lucru şi 1.270 de angajaţi, fiind cel mai mare operator de pariuri şi jocuri de noroc de pe piaţă. Intervalul 2007-2008 a fost înfloritor din punct de vedere financiar pentru societate, care a înregistrat un profit anual de aproximativ 14 milioane de lei. Treptat, din 2009, Astra Bettings a început să înregistreze pierderi constante şi consistente. Astfel, pe 31 iulie 2009, Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului de Finanţe a decis să-i revoce licenţa de organizare a jocurilor de noroc, ca urmare a datoriilor acumulate către Direcţia Generală de Administrare Fiscală. Cum fără licenţă nu putea merge mai departe, în decembrie 2010, Astra Bettings a solicitat în instanţă propriul faliment, iar în ianuarie 2011, Tribunalul Bucureşti i-a admis cererea. Odată cu intrarea în procedură de insolvenţă, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul creditorilor. Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, adică statul, apărea cu suma de 65,6 milioane de lei. Conform lichidatorului Casa de Insolvenţă Transilvania, persoanele care au adus Astra Bettings în pragul falimentului au fost administratorii societăţii, care au ţinut o contabilitate fictivă, cu ajutorul unui soft special, şi au sustras o parte substanţială din documentele contabile. Transferul la Great Game De aici intră în acţiune Great Game. O legătură între Astra Bettings şi Great Game este managerul companiei, ex-poliţistul Sebastian Boer. Acesta a fost manager general la Astra Bettings în perioada octombrie 2006 - noiembrie 2009, pentru ca, odată cu intrarea în insolvenţă, să se mute pe poziţia de manager general la Great Game. În momentul de faţă, Great Game este organizatorul "Casei Pariurilor". În 2010, când Astra Bettings era pusă pe butuci, Great Game a intrat în forţă pe piaţa jocurilor de noroc şi a avut o cifră de afaceri de peste 261 de milioane de lei şi un profit de 8,3 milioane. Statul face eforturi să recupereze datoria de 65 de milioane de lei, dar se alege praful. În 2012, şi Great Game apare cu datorii către bugetul de stat în valoare de două milioane de lei. Cea mai mare sumă - 1,29 milioane de lei - este datorată ca taxă pentru jocurile de noroc. La aceasta se adaugă sume neplătite pentru şomaj, TVA ori către Casa de Asigurări de Sănătate, susţine asociaţia amintită. Contactat de EVZ, Sebastian Boer a reacţionat: "Nu ştiu cine este această asociaţie şi ce urmăreşte ea. Ce pot să vă spun este că datoria Astra Bettings este un proces pe rol. Acum o lună, instanţa a dat un verdict, anume că este incorect ceea ce cere statul şi că prejudiciul nu există! Eu sunt doar manager la Great Game, peste mine există un administrator". Cât priveşte datoriile din prezent, Boer se apără: "Nu trebuie să avem datorii mai vechi de 30 de zile, altfel nu primim licenţa. Şi cum avem licenţa acum, se deduce că nu avem datorii".