Hotărârea lui Sandu Tudor de a se călugări era socotită de securiști, în rechizitoriul din 1958, ca un mijloc de a-și ascunde activitatea politică:
"Pentru a-și ascunde această activitate criminală, după 23 august 1944, inculpatul Teodorescu Alexandru s-a călugărit stabilindu-se la Mănăstirea Antim din București, unde și-a continuat activitatea sa dușmănoasă, stabilind legături cu o serie de elemente legionare, așa cum sunt: Braga Roman, Ghiuș Vasile Benedict, Anania Valeriu, precum și cu inculpatul Mironescu Alexandru și împreună au trecut la înființarea unei grupări intitulate "Rugul Aprins" în cadrul căreia să-și continue în mod organizat activitatea lor antidemocratică".
Povestea Rugului Aprins începe în 1943 când armata română eliberează dintr-un lagăr din est pe Mitropolitul Nicolae al Kievului și pe duhovnicul său Ioan Culîghin. Ajuns în țară, Mitropolitul Nicolae este găzduit de prietenul său din perioada studiilor, Patriarhul României Nicodim Munteanu alături de duhovnicul său Ioan Culîghin, care aduce cu el de la Kiev două cărți, Pelerinul rus, Sbornicul și o icoana făcătoare de minuni a Fecioarei Maria.
Pe vremea când conducea „Credința”, Sandu Tudor a fost implicat într-un mare scandal, care a dus la provocarea la duel a lui Petru Comarnescu de către Zaharia Stancu
Citește GRATUIT toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric