Cum au încurajat naziștii Actul de la 23 August 1944? Suita de decizii ale conducerii naziste care a încurajat acțiunile Opoziției
Întrebarea din titlu pare incitantă, dar, din evoluția istorică a perioadei martie-iulie 1944, se poate deduce un fapt. Acela că fără să vrea, naziștii au încurajat Opoziția română să continue complotul anti-Antonescu.
Actul de la 23 August 1944, greșeli germane care l-au încurajat
În primul rând, trupele germane erau răspândite pe Frontul de Est, în Balcani și pe Frontul de Vest, o dată cu ieșirea Italiei din Al Doilea Război Mondial. Strategii regimului nazist de la Berlin pregătiseră două operațiuni, Margarete I și II. Asta, pentru a controla prin forță Ungaria și România. Ungaria a fost controlată prin forță, pentru București, nu erau suficiente trupe, iar Hitler părea sigur de Antonescu
Evident, cât timp a fost la cârma Abwehr, Amiralul Canaris nu a pus agenții săi în aerodromuri. A fost un fapt pe care ambasadorul german la București, Manfred von Killinger l-a adus în discuție după ce Abwehr a fost absorbit în structurile germane de spionaj. Evident și după ce amiralul Canaris a fost detașat la Marina Militară, pe o funcție fără importanță.
Nu aveau să fie însă ultimele greșeli ale naziștilor. Cum contraofensiva sovietică se apropia în vara lui 1944 de Moldova, strategii lui Hitler au decis să reconfigureze dispozitivul german de forțe. Era vorba de relocări de trupe între Grupurile Centru și Ucraina Sud. Evident, asta a produs nemulțumiri atât din partea unor generali ca Hans Friessner ba chiar și nemulțumirea lui Antonescu.
Actul de la 23 August: Antonescu amenință cu ieșirea din război!
Se știe că Antonescu a rămas fidel lui Hitler până la capăt tergiversând armistițiul cu sovieticii. Dar, iată că Opoziția Unită care îi cuprindea și pe comuniștii nu a stat cu mâinile în sân. Înșiși naziștii le dădeau apă la moară prin mutarea unor divizii germane din Grupul Ucraina Sud în Grupul Centru.
Istoricul militar Alesandru Duțu, în postările sale on-line dedicate Războiului, trece în revistă acțiunile germane de transfer a nu mai puțin de 10 divizii germane până la 18 august 1944: „În perioada următoare, germanii au mai transferat (până la 18 august) încă 10 divizii (4 munte la 4 iulie, SS ,,T.K” blindată la 6 iulie, 4 infanterie la 12 iulie, 24 blindată la 17 iulie, 23 blindată la 24 iulie, ,,Großdeutschland” la 26 iulie, 3 blindată la 4 august, 14 blindată la 6 august, 97 vânători la 13 august, 304 la 18 august) şi două brigăzi de tunuri de asalt (257 la 5 iulie şi 239 la 18 august). Acest fapt a făcut ca Grupul de armate ,,Ucraina de Sud” să nu mai dispună de o rezervă strategică de blindate cu care să facă faţă ofensivei declanşată de sovietici la 20 august.”
Atunci, mareșalul Ion Antonescu i-a transmis ambasadorului Manfred von Killinger: „dacă se vor mai lua şi alte divizii va fi nevoit să caute o soluţie politică pentru a ieşi din război”. Practic, pentru a evita ca (profitând de slăbirea Grupului Centru) sovieticii să forțeze drumul direct spre Berlin, strategii germani au umblat la dispozitivul de pe frontul românesc. Riscau astfel sursa de petrol vitală de pe Valea Prahovei.
Epilog...
Evident, comuniștii erau bine informați prin relațiile lui Bodnăraș din Armata Română (inclusiv eliberatul colonel Victor Precup, care fusese cu Dej la Doftana trecuse de partea comuniștilor, punându-și în slujba cauzei toate relațiile pe care le avea în Armată). Comuniștii ilegaliști nu puteau decât să jubileze. Indirect, naziștii îi pregăteau lui Antonescu frânghia cu care să fie spânzurat.
Antonescu decisese să mobilizeze trupele evacuate de la Odessa (Armata a 4-a fusese decimată în acea operațiune de cucerire a Odessei), încă din toamna lui 1941 pentru refacere, ca forțe de rezervă. Soldații români scăpați din urgia de la Odessa fuseseră penetrați de comuniști. Mulți în niciun caz nu ar mai fi dorit să lupte cu rușii vreodată ca inamici. Așadar, chiar Antonescu însuși își pregătise lațul funiei care-l va doborâ de la putere în după amiaza zilei de 23 august 1944...
Sursa foto: Wikipedia