Cum au ajuns cireşele româneşti la preţuri exotice

Ionu ţ Fantaziu
30 iunie 2011, 11:27

Boambele de Cotnari îşi umflă preţul de două ori până în Italia sau Rusia şi de patru până în pieţele noastre.

În anii trecuţi, pe la jumătatea lunii iunie, la piaţă, ceapa nouă, salata, legăturile de mărar şi pătrunjel se înghesuiau într-o margine de tarabă. Zeci de oboroace alimentau munţii de cireşe care creşteau pe sârghie precum se umflă laptele pe foc. Se făceau cozi, iar oamenii cumpărau cu sacoşele. Însă, anul ăsta nu mai e la fel. Plâng borcanele goale în cămară, iar la bucătărie nu mai miroase a dulceaţă. Cireşele au preţ de delicatese, 10 lei kilu’, trufandalele s-au dat chiar şi cu 15 lei.

Ieşi mai ieftin dacă faci compot de ananas sau kiwi şi dulceaţă din banane. Explicaţiile preţului se dau la umbra copacului, în "Ţinutul Cireşelor", care se întinde în judeţul Iaşi, pe dealurile din Cotnari, Scobinţi, Strunga şi Hârjoaia. Aici se îngraşă bine la soare, până pocneşte de dulceaţă, boamba de Cotnari, Vârtoasa, Van sau Inimă de porumbel.

Traseul Vârtoasei, din copac până la tarabă

Catastrofă în Marea Neagră. Au așteptat ajutor patru ore, apoi s-au scufundat

Decembrie neobișnuit. Temperaturile o iau razna în următoarele zile

Dacă cireşele au un ţinut, cu siguranţă capitala e la Comarna, la 20 de kilometri de Iaşi. "La noi, dacă nu ai o bucată de livadă, e ruşine să nu fi plantat măcar vreo 4-5 copaci în grădina din spatele casei. Ăştia te ţin o viaţă. Tata avea de la bunicu’ un cireş de 100 de ani", spune cireşarul Mihai Ichim.

SECRETE. Mihai Ichim creşte Vârtoasa de Comarna după un îndreptar nescris, moştenit de la tatăl şi bunicul său

Anul ăsta nu a atacat păduchele negru, nici monilioza, iar Vârtoasa de Cotnari s-a lăfăit în apa de ploaie cam când a avut nevoie. Ca și în anii trecuți, o mare parte dintre cireșele comărnenilor au intrat la butoi cu bioxid de sulf, pe 2 lei kilu’ și urmează să aterizeze în torturile și prăjiturile italienilor.

Anul trecut s-a cam supărat italianul când a văzut că unii săteni au cules şi cărămizi din cireş. "I-a trecut, pădure fără uscături nu se poate", crede Mihai.

Ce-a scăpat de la butoi, restul de boambe, a plecat spre pieţele din România. "Nişte băieţi din sat le adună cu dubele. Le iau cu 1,8 lei şi îşi mai pun vreo 20 de bani la kil. Mai departe le cumpără alţii şi le vând la rândul lor pieţarilor. Îţi dai seama, până la Bucureşti ajung şi la a patra mână", face comărneanul Mihai traseul vârtoasei din copac până la tarabă.

Ruşilor le plac boambele proaspete şi mari

Dacă italienii preferă cireşele noastre confiate, ruşii le vor proaspete. De la Miroslava, de lângă Iaşi, din livezile Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură (SCDP) Iaşi au plecat, anul trecut, 200 de tone de cireşe spre Moscova. "Anul ăsta vreo 150", crede dr. ing. Eugen Cârdei, cercetător ştiinţific de gradul I, omul care lucrează la Pomicola ieşeană din ’77, din ziua în care s-a băgat prima lamă de hârleţ în pământul livezii de cercetare.

Până acum, la Iaşi au înflorit fix 556 de soiuri de cireş. "E cea mai mare colecţie din ţară şi cel puţin din Europa de Est", spune, mândru, cercetătorul Cârdei. Aici au prins rădăcini soiuri cu fructe amare, precum Demaxud şi Galata sau dintre cele dulci, Cetăţuia, Golia, Cătălina, George, Iaşirom sau Putna. Au fost atât de multe, încât cercetătorii, în criză de inspiraţie, au început să le dea nume după cele ale apropiaţilor.

"E clar că Ştefan vine de la Ştefan cel Mare, iar Cetăţuia de la mănăstirea din Iaşi. Ludovig Petre, cel care a făcut cei mai mulţi hibrizi la institutut, le-a pus după numele copiilor, iar ultimului a zis să-i dea chiar numele său.«Cine ştie cât mai am", zicea omul. Din păcate a avut dreptate»", povesteşte cercetătorul Cârdei.

Profesorul Victor Cireaşă proslăveşte "pomosfinţenia"

Ca să nu mai urce cu scara în copac, un profesor de la Horticultură s-a apucat de făcut încrucişări între soiuri până i-a ieşit un cireş pitic. Şi ghiciţi cum îl cheamă pe domn’ profesor? Victor Cireaşă. "I-a dat numele Cristimar, după fiicele sale, Cristina şi Maria. Domn’ profesor are 86 de ani, iar ultima oară când l-am văzut, la Universitatea Agronomică, a ţinut o prelegere despre pomul sfânt, pomosfinţenie", spune amuzat cercetătorul Cârdei.

Copaci mici am făcut, dar problema e că europenii vor cireşe mari. Ruşii, de exemplu, vor ca cireşele să aibă diametrul de cel puţin de 22 mm. "Ei, aici e o problemă, noi suntem în urmă la capitolul mărime. Străinii au ajuns şi la 38 de mm diametru, cât o nucă, şi la o greutate de 13 grame. Noi am avut până la 26, depinde de an şi de ploaie. La noi sunt naturale. N-aţi văzut, ei folosesc biostimulatori şi ţin şi câte trei săptămâni, rămân ca plastilina. La noi, dacă iei din copac, dacă nu eşti un pic atent, încep fructele să se strice", crede Eugen Cârdei.

Cercetătorii moldoveni spun că japonezii sunt înnebuniţi după Boamba de Cotnari, iar un coleg de-al lor a rămas blocat când a văzut că un kilogram de cireşe costă 19 lire în Marea Britanie.

ÎN LIVADĂ

O afacere cu "boambi"

INVESTIŢIE