Acum trei ani, luni, 15 septembrie 2008, gigantul financiar american Lehman Brothers îşi declara falimentul. Astăzi, în loc să vorbim despre creştere economică şi un viitor optimist, întreaga lume este concentrată pe cele două mari focare de pericol: zona euro, car se zbate în mrejele crizei datoriilor suverane, şi SUA, unde motoarele economiei nu s-au repornit, datoria publică urcă necontrolat, iar ratingul ţării a fost tăiat.
Bursele scad, oamenii încep, din nou, să nu mai aibă încredere în bănci, iar liderii politici şi economici spun la unison: "Nu vă îngrijoraţi. Totul va fi bine". Acest scenariu ne reaminteşte de ce se întâmpla acum trei ani.
Însă, spre deosebire de atunci, avem deja experienţa Lehman în spate şi suntem mult mai suspicioşi. Într-atât de suspicioşi, încât, de multe ori, refuzăm să vedem semnele bune şi ne panicăm imediat cum ne vin veşti proaste din piaţă.
Similitudinea dintre scenariul 2008 şi cel din 2011 au făcut presa românească şi internaţională să se întrebe dacă nu cumva vine un al doilea val de criză. Dacă economia SUA nu îşi revine, iar zona euro nu reuşeşte să-şi rezolve problemele, este foarte posibil să trecem printr-o recesiune mai puternică decât a fost cea din primul val. Iar faptul că economiile sunt deja "vaccinate" după episodul Lehman nu ne ajută cu nimic: ţările sunt mult mai slăbite după criza economică, resursele financiare interne s-au terminat, iar pe plan externe devin tot mai scumpe.
Certitudini înşelate
Ca şi în 2008, temerile actuale sunt generate de certitudini zdruncinate. Cine ar fi crezut, înainte de 2008, că o bancă precum Lehman Brothers ar putea deveni falimentară? Astăzi, situaţia pare chiar mai gravă. Nu creditele ipotecare sunt cele care fac pieţele să se teamă de ce e mai rău, ci statele în sine, în special Grecia, sunt cele care crează un sentiment de panică. În pofida unei austerităţi violente şi a creării Fondului European de Stabilitate Financiară, pieţele consideră că statele nu au adus soluţii suficiente pentru a pune capăt crizei şi a evita insolvenţa.
Chiar şi Statele Unite, unul din motoarele economiei mondiale, nu mai prezintă o datorie sigură 100%, cel puţin dacă e să luăm în considerare recenta scădere a ratingului american de către Standard & Poor's. În faţa acestei situaţii, dobânda obligaţiunilor de stat atinge un nivel extrem de ridicat şi astfel creşte sentimentul de teamă, scria, acum o săptămână, publicaţia franceză L'Express.
"Too big to fail"
Lehman Brothers avea active de 639 miliarde de dolari şi era una dintre cele mai mari bănci de peste Ocean. Guvernul american a vrut, însă, să lase acest gigant să cadă, parte pentru că era constrâns de probleme financiare, parte pentru a arăta băncilor private unde poate să ajungă din cauza bulei imobiliare pe care au susţinut-o, a instrumentelor financiare nesigure şi a activelor dubioase.
Şi, pentru că Lehman era una dintre instituţiile financiare "too big to fail" (prea mare ca să cadă - trad. engl.), inevitabilul s-a produs: un întreg tsunami financiar s-a declanşat, iar băncile au început să cadă ca într-un joc de domino. Salvarea unor giganţi precum AIG, Bear Stearns, Merrill Lynch, Goldman Sachs sau Morgan Stanley a constat, de fapt, în implicarea guvernelor care le-au salvat cu bani publici.
Cronologia neagră a crizei
Februarie 2008. Marea Britanie anunţă naţionalizarea temporară a băncii Northern Rock. Iar banca americană Bear Stearns este cumparată de concurentul său, JP Morgan Chase, cu 240 milioane dolari.
Iulie 2008. Un şir de bănci cunoscute din SUA intră în colaps sau sunt în pragul falimentului: IndyMac, Fannie Mae, Freddie Mac. Unele dintre ele beneficiază de sprijinul statului.
15 septembrie 2008. Lehman Brothers îşi anunţă oficial falimentul. Bank of America preia Merrill Lynch pentru numai 50 miliarde de dolari.
16 septembrie 2008. Banca centrală americană, Federal Reserve (Fed), acordă un pachet financiar de 85 miliarde de dolari pentru salvarea de la faliment a celui mai mare asigurător american, AIG.
25 septembrie 2008. Are loc cel mai mare faliment al unei bănci americane. Washington Mutual, cu active în domeniul creditelor imobiliare de peste 300 miliarde de dolari, este închisă de autorităţi şi vânduta către JP Morgan Chase.
28 septembrie 2008. Criza creditelor subprime trece Oceanul. Gigantul european Fortis, lider în asigurări, este naţionalizat parţial de către Olanda, Belgia şi Luxemburg. Autorităţile americane anunţă un pachet de intervenţie de 700 de miliarde de dolari, cu care Trezoreria americană să poată răscumpăra creditele neperformante ale băncilor care se confruntă cu dificultăţi.
29 septembrie 2008. Banca Wachovia, a patra după mărime din Statele Unite, este cumpărată de rivalul Citigroup, pentru a evita falimentul.
6 octombrie 2008. Germania anunţă o intervenţie de 50 de miliarde de euro pentru salvarea băncii Hypo Real Estate. Fed aprobă achiziţia unui sfert din acţiunile băncii de investiţii Morgan Stanley de către japonezii de la Mitsubishi UFJ.
20 octombrie 2008. Guvernul olandeză anunţă alocarea sumei de 10 miliarde de euro pentru salvarea ING Group.
21 octombrie 2008. Banca bavareză BayernLB cere un ajutor de la stat în valoare de 5,4 miliarde de euro.
3 noiembrie 2008. Guvernul Portugaliei anunţă naţionalizarea băncii BPN.
26 noiembrie 2008. Comisia Europeană propune un plan de susţinere a economiilor statelor membre în valoare de 200 miliarde de euro.
<iframe frameborder="0" src="http://www.youtube.com/embed/aPOtQkSiCk8" height="480" width="640"></iframe>
Citiţi şi:
- Ziua când lumea a intrat în criză
- Imaginea bancherilor şi a clienţilor după doi ani de criză
- Soarta României în Al Doilea Război Mondial al Crizei
- România, în faţa celui de-al doilea val al crizei