Emanatul Revoluţiei a folosit-o pe cea mai cunoscută disidentă pentru a-şi legitima poziţia. Stenograma roşie: în '89, Ion Iliescu a băgat România sub cizma sovietică.
Trecerea a 22 de ani de la ceea ce unii au numit Revoluţie şi alţii lovitură de stat poate că a reuşit să cicatrizeze anumite răni fizice sau sufleteşti, dar nu a putut aşterne uitarea şi iertarea peste evenimentele care au însângerat una dintre cele mai misterioase pagini din istoria României. "Evenimentul zilei" continuă astăzi publicarea unui extraordinar interviu cu omul de presă Cornel Mihalache. Avem convingerea că declaraţiile sale, făcute pe baza a sute de documente şi zeci de ore de peliculă, vor continua şi cu un alt demers cu privire la Revoluţie. Unul penal.
Evenimentul Zilei: Făceai o afirmaţie incendiară, cum că pe 22 decembrie România ar fi reintrat în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. Spuneai că te bazezi pe documente. Care sunt ele? Cornel Mihalache: Primul este comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării, din 22 decembrie 1989, publicat în Monitorul Oficial (vezi facsimil). Unde citim: "Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite. Consiliul de Stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea. Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naţionale (CFSN). Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei şi a unităţilor Ministerului de Interne".
Nu era normal să se întâmple aşa?
Hai să traducem împreună această frază. Consiliul Militar Superior, în vremea unui război civil, aşa cum a fost în decembrie 1989, este mai important decât guvernul. De aceea a şi trecut imediat sub Consiliul FSN. (Ca o paranteză, în 24 decembrie 1989, în publicaţia MapN "La datorie", apărea comunicatul CFSN, unde, spre deosebire de cel citit de Ion Iliescu la TVR, apărea că "întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Militar Superior". O confuzie, desigur).
Cu câteva ore înainte ca Ion Iliescu să citească comunicatul la televiziune, căpitanul Mihai Lupoi, (fiul lui Mihai Lupoi, şef la Direcţia Personal a MApN), persoană de legătură cu ofiţerul GRU de la Ambasada URSS la Bucureşti (cf. Ambasadorul slovac în România, Peter Kopecky, scria despre sine: "Autorul a remarcat schimbarea diplomaţilor de la ambasada sovietică din lunile de vară ale lui 1989. Cea mai importantă înlocuire a fost cea a secretarului I cu probleme politice, Skomodumov, înlocuit de N. Majorov, care a fost adesea vizitat în apartamentul său aflat deasupra agenţiei Cedok din Bucureşti de căpitanul Mihai Lupoi, ajuns ministrul Turismului după Revoluţie, despre care se vorbea că ar fi fost omul de legătură între grupul principal şi ambasada sovietică" / "1989-an decisiv în istoria Europei", volum coordonat de dr. Alexandru Oşca, Editura Mega, sub egida Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989), deci, căpitanul Mihai Lupoi îl anunţă pe Televiziunea Română ca nou ministru al Apărării pe Nicolae Militaru.
Aşadar, Nicolae Militaru, care a fost învestit prin televiziune de un apropiat al Moscovei, devine şeful Consiliului Militar Superior, adică şeful armatei, securităţii, USLA, miliţiei, gărzilor patriotice, grănicerilor, al tuturor instituţiilor de forţă ale României, până în 16 februarie 1990.
Rolul lui Nicolae Militaru
A fost Militaru agent KGB/GRU? Vrei să spui că toate forţele armate ale României intrau în 22 decembrie sub comandă sovietică? Nu o spun eu, ci chiar Mihai Lupoi, Petre Roman, Sergiu Nicolaescu şi alţii, căci Silviu Brucan, în 6 mai 2002, dă un interviu "Revistei 22". Întrebat dacă Militaru era agent sovietic, eminenţa cenuşie a FSN declara: "Majoritatea generalilor români din perioada aceea şi-au făcut şcoala la Moscova. În ce-l priveşte pe Militaru, cred că era într-adevăr foarte aproape de serviciile secrete". Dar ce m-a interesat pe mine era poziţia lui împotriva lui Ceauşescu, pentru că partea sovietică începuse şi ea să fie împotriva lui Ceauşescu. Iar Militaru a mers pe linia asta, îmbinând şi trecutul lui de om al serviciului militar sovietic - GRU - cu poziţia anti- Ceauşescu.
Apoi, mai este şi comunicatul CFSN, scris de Dumitru Mazilu şi corectat şi adăugit de acelaşi Siviu Brucan. Citez punctul 9: "Întreaga politică externă a ţării să servească promovării bunei vecinătăţi, prieteniei şi păcii în lume, integrându-se în procesul de construire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele internaţionale ale României, şi în primul rând cele privitoare la Tratatul de la Varşovia". De ce Tratatul de la Varşovia şi nu NATO? Ne referim la Europa unită, dar vorbim despre o instituţie a războiului rece.
Unde Ceauşescu a fost oaia neagră... Mai curând copilul teribil... Niciodată sub el, accesul trupelor Tratatului de la Varşovia nu a fost permis pe teritoriul României. Mai mult, ţara noastră participa mai mult simbolic la manevrele sau aplicaţiile Tratatului. Şi, dintr-o dată, acesta devine o ţintă strategică pentru România. Să te pregăteşti 18 ani de zile să-i iei locul lui Ceauşescu, să te ajute şi Europa Liberă şi Vocea Americii şi presa occidentală, (de ex., revista americană Time din 28 aprilie 1986, unde Iliescu apare ca viitor succesor al lui Ceauşescu) şi, când vii şi-ţi asumi responsabilităţile unei răsturnări sângeroase şi antidemocratice - evident asta înseamnă o revoluţie -, tu propui reîntoarcerea sub pulpana Moscovei! De ce a trebuit să pierd eu zece ani din viaţa mea, pentru ca tot Iliescu să fie cel care îl aduce pe Bush junior săi curgă ploaia pe vârful nasului când iese curcubeul, şi apoi tot Iliescu să-l ia de cot pe Regele Mihai, arătându-i acestuia propriul lui palat?! Pe de altă parte, în "Dicţionarul Comunismului", coordonat de Stéphane Courtois, apărut în 2007, editura Larousse, la pagina 67 apare următorul text: "A doua zi, Ion Iliescu, important lider comunist apropiat de sovietici, pune mâna pe putere, în numele unui pretins Front al Salvării Naţionale, în vreme ce tirurile armelor de foc dau impresia că, la Bucureşti, are loc o revoluţie adevărată, provocând moartea a 700 de persoane. Comuniştii gorbaciovişti reuşesc, cu sprijinul Securităţii - poliţia politică - şi a KGB, înscenarea unei adevărate - false revoluţii, care le va permite să-şi păstreze încă mulţi ani puterea".
Şi aici trebuie să fac un amendament: cred că trebuie să înţelegem că între KGB-ul de tip nou, reprezentat de Gorbaciov, şi GRU-ul de tip vechi, reprezentat de Nicolae Militaru, existau incompatibilităţi. Nu voi crede niciodată că Nicolae Militaru, Ştefan Kostyal, Vasile Ionel şi alţi generali bătrâni, cu şcoala la Moscova, vor fi fost de acord cu schimbările făcute de Gorbaciov în sistemul socialist. De altfel, dacă stăm şi ne aducem aminte, reformele făcute de Gorbaciov reprezentau pentru români şi pentru tot lagărul socialist o izbăvire. Partea proastă e că la noi, după 22 decembrie, a fost o crimă colectivă, cu peste 1.500 de morţi, fără ca asasinii să fie pedepsiţi. La noi, spre deosebire de restul ţărilor socialiste, unde mişcările din 1989 sunt aniversate, a curs sânge. Noi ar trebui ca înainte de aniversarea Revoluţiei să începem cu comemorarea victimelor. Iar comemorarea trebuie să înceapă cu adevărul despre cine i-a împuşcat şi de ce.
DIALOG ROMÂNO-SOVIETIC
"Tovarăşul Gorbaciov se interesează dacă ideea de Partid Comunist rămâne"
Spuneai de stenograma întâlnirii lui Iliescu şi Roman cu ambasadorul sovietic Tiajelnikov, din 27 decembrie. De ce este ea importantă? Iliescu se cunoştea cu Tiajelnikov cel puţin din 1971, de la Congresul UTC condus de Ion Iliescu, când viitorul ambasador era şeful delegaţiei tineretului comunist al PCUS. Dacă nu cumva chiar din perioada studenţiei lor comune la Moscova.
În 27 decembrie, la această întâlnire, s-au spus nişte lucruri extrem de grave. Iliescu: "Acum trebuie lucrat individual, ca să evităm împingerea spre dreapta a proceselor, a problemelor sociale de la noi. Şi eu cred că, din punct de vedere politic, preocuparea principală a celor câţiva care suntem aici este de a contribui la o dezvoltare sănătoasă, pe calea revoluţionară, şi să frânăm posibilitatea elementelor de dreapta de a prelua comanda, tendinţe care se manifestă şi în alte ţări socialiste.
Instrumentul gândit, rapid ne-a venit ideea, pentru că a fost clar că altceva nu avem de făcut, a fost ideea acestui Front, Frontul Salvării Naţionale, subliniind acest lucru prin denumirea lui, că ţara toată este în pericol şi că aceasta creează o platformă reală de interese comune ale tuturor susţinătorilor şi nu ne-am mai adresat mulţimii ca o secţiune, ca o forţă conducătoare, ci am exprimat ideea necesităţii consensului şi unirii tuturor forţelor interesate în însănătoşirea vieţii economice, sociale şi ne bucurăm de faptul că n-am greşit în evaluarea noastră şi că ecoul a fost pozitiv şi cel puţin în acest moment există unanimitate în jurul platformei Frontului, asta înseamnă că am învins, tendinţe viitoare fiind însă posibile.
Am proclamat ideea plurităţii politice, n-am spus mai mult decât pluritate, n-am confundat pluripartismul cu pluripartide. Nu excludem posibilitatea apariţiei şi de partide şi de tot felul de organizaţii, ba, chiar din punctul nostru de vedere, cu cât vor fi mai multe, cu atât mai bine. Va fi mai puţin periculos pentru unitate decât dacă s-ar crea o singură forţă. Îi lăsăm să se difuzeze şi apoi o să acceptăm un dialog în cadrul Frontului."
Şi care este concluzia? Aceasta este democraţia originală pe care a impus-o Ion Iliescu: un singur partid (front) de mase, de stânga, în interiorul căruia să se manifeste mai multe curente politice de stânga. Pentru el ajungea acest Front, nu mai era nevoie de altceva. Doar această frază şi este de ajuns pentru a înţelege de ce alegerile de la 20 mai au fost strâmbe. CPUN-ul avea să se nască peste o lună, la 9 februarie, după ce prima mineriadă, din 29-30 ianuarie, avea să înăbuşe prima mare manifestaţie a opoziţiei.
Mimând democraţia, Iliescu avea să construiască un simulacru de parlament, în care 50% era ocupat de membrii CFSN, iar restul de 50% de câte trei membri ai partidelor politice (inclusiv FSN). Aşa se face că, într-un "Parlament" de câteva sute de membri, Opoziţia reală avea doar nouă oameni (câte trei de la PNŢCD, PNL şi PSDR). După ce Iliescu aprobase legea partidelor în urma căreia s-au înfiinţat o sumedenie de formaţiuni care au creat un haos legislativ, menit să acopere vocea opoziţiei.
Tiajelnikov a transmis îngrijorarea lui Gorbaciov despre soarta PCR: "Tovarăşul Mihail Gorbaciov m-a rugat să mă interesez dacă ideea de Partid Comunist va rămâne".
Ion Iliescu: "Nu ştiu cum vom rezolva această problemă. Deocamdată, dacă am pronunţa numai acest cuvânt...". Petre Roman: "... Te scuipă". Tiajelnikov: "Printre demonstranţi au fost şi lozinci «fără»". Iliescu: "Vrem să le dăm încrederea în posibilitatea realizării unei acţiuni comune a tuturor, indiferent ce sunt ei şi că nu vrem să restabilim vechile concepte şi concepţii depăşite despre comunism, despre partid. Eu, personal, sunt gata să merg în continuare fără Partid, cu Frontul, care de fapt să devină forţa politică esenţială a naţiunii."
Foarte interesantă este şi grija URSS faţă de disidenţii regimului. Tiajelnikov:"Doamna Cornea şi alţii, ce se întâmplă cu ei...?".
KGB
Brucan: "Ascultă, doamnă, să nu cumva.."
Apropo, cum a ajuns Doina Cornea la Bucureşti, să legitimeze noua putere? Doina Cornea a fost ţinută după 22 ca o ostatecă, iar imaginea ei a fost folosită în mod abil. La poarta casei din Cluj, securiştii care o supravegheau au fost înlocuiţi de militari. Când, pe 25 decembrie a fost adusă la Bucureşti, la gară a fost suită direct în TAB, acoperită cu o manta soldăţească şi sub camuflajul unei căciuli militare cu urechi. "În faţa gării zic să luăm un taxi, totuşi. Zice (militarul tânăr care a primit-o în grijă) nu, nu, aici ne aşteaptă un TAB. Şi zic, eu nu pot urca în TAB. Lăsaţi că vă ajutăm noi!", povesteşte Doina Cornea. Noua putere a avut mare grijă să o ţină izolată de orice informaţii şi influenţe. Militarul a avertizat-o: "Ştiţi, e foarte periculos, vă vede cineva, că aveţi duşmani în ţara asta, şi vă împuşcă". Am întrebat unde sunt cazată. E mai bine să nu ştiţi, mi-a răspuns". Ea a fost supusă practic unui regim de semi-arest şi de manipulare grosolană. "Dimineaţa, a venit ofiţerul în cameră: aţi auzit azi-noapte cum s-a tras? Ninsese foarte frumos în noaptea aia, şi zice, aţi auzit împuşcăturile? Vai, teroriştii, aicea pe acoperişuri au umblat! Şi atunci mă uit pe acoperişuri şi zic: domnule locotenent, dar dacă ar fi umblat s-ar fi văzut urmele pe acoperiş. Dar nu era nici o urmă, era o zăpadă frumoasă. E, atuncea am început să drămuiesc..."
Pe 26 decembrie, Doina Cornea a fost dusă direct în studioul televiziunii, la o emisiune la care au apărut să o flancheze Silviu Brucan şi Dumitru Mazilu. "Nu puteam să zic că nu vreau cu dvs, că vreau singură. Am acceptat să intru cu ei, dar asta e foarte important, că iniţial eram programată singură. Şi când coboram trei trepte pentru studiou, m-a prins aşa, brutal, domnul Brucan de mână, nu "ascultaţi...", ci "ascultă doamnă, să nu cumva..."
Să nu cumva ce? Este vorba de primul miting anticomunist al studenţilor, din 26 decembrie, pe care FSN şi TVR au făcut tot posibilul să-l oprească şi să-l compromită. Şi atunci au manipulat- o pe Doina Cornea să-i descurajeze pe tineri să se ducă la acel miting, inducându-i ideea că se va deschide focul asupra lor. În Raportul comandantului Regimentului 20 tancuri, maior Mircea Mureşan (devenit general cu patru stele, fost rector al Universităţii Naţionale de Apărare), scrie negru pe alb la ziua de 26.12.1989: "La radio şi la televiziune se fac, începând cu ora 12.00, comunicate, apeluri către populaţie pentru a nu răspunde la chemarea la miting, provocatoare de panică, miting care nu are nimic comun cu "FSN". Se face propagandă în rândul studenţilor de către elemente de agitaţie, cum că armata nu ar mai fi cu ei. Având în vedere gravitatea situaţiei, am intrat în alarmă şi ni s-a ordonat de la divizie: să nu deschidem foc, pe căile de acces să fie dispuse cadre cu soldaţi care să oprească accesul persoanelor civile spre piaţă". Democraţie, libertate şi revoluţie antitotalitară? Cu armata, televiziunea şi radioul. "Mimând democraţia, Iliescu avea să construiască un siţ mulacru de parlament, în care 50% era ocupat de membrii CFSN." CORNEL MIHALACHE, om de presă "Am întrebat unde sunt cazată. E mai bine să nu ştiţi, mi-a răspuns." DOINA CORNEA disidentă Citiţi şi:
- Iaşi şi Timişoara: "Revoluţia" a început acolo unde Iliescu a fost secretar de partid
- De ce nu au fluierat generalii în faţa lui Ion Iliescu?